Guest post: Nicu Wagner despre muzica creştină (1)

by

Am primit acest eseu de la Nicu Wagner, pe care el l-a preluat de pe resursecreştine, cu acordul lor, care este la rândul lui tradus din engleză, fără surse mai precise.. Îl supun atenţiei voastre:

“Despre muzica duhovnicească şi cea lumească”

href=”http://www.resursecrestine.ro/eseuri/10583/despre-muzica-duhovniceasca-si-cea-lumeasca”>

În citatele care urmează cântăreţii muzicii Rock confirmă faptul că sunt posedaţi de o altă forţă atunci când îşi compun sau interpretează muzica. Unii dintre ei au caracterizat această influenţă ca una demonică. Următorul articol a fost extras de pe Internet (www.wayoflife.org) şi tradus din limba engleză.

Cântăreţii muzicii rock ca medii spiritiste

Fayne Pridgon, prietena lui Jimmy Hendrix, a afirmat într-un interviu: „Îmi vorbea mereu despre un diavol sau ceva ce se afla în el. Nu ştia ce anume îl determina să se comporte aşa cum o făcea sau să spună lucruri urâte … în cazul cântecelor … toate ieşeau pur şi simplu din el. Poate că s-a distrus atât de mult şi a fost măcinat pe dinăuntru din cauză că, într-adevăr, a fost posedat de un duh rău”.

Robert Plant şi Jimmy Page, membri ai formaţiei Led Zeppelin, afirmă că nu ştiu cine le-a scris cântecul ocult „Stairway to Heaven” (trepte spre ceruri). Plant a confirmat: „Pagey (Jimmy Page) a avut deja compusă melodia şi mi-a arătat-o. Aveam hârtie şi creion în mână, dar, dintr-un anumit motiv eram prost dispus. Dintr-o dată, mâna mea a început să scrie singură … Stăteam şi mă uitam la cuvinte; acestea efectiv m-au făcut să sar de pe scaun”.

„De fapt, eram totdeauna convins că avem capacitatea de a funcţiona ca un canal pentru o putere; această putere venea dintr-o altă sursă, ca un fel de fiinţă superioară, care ne-a preluat munca. Mi se părea că noi, nişte pământeni, interpretăm doar muzica, deoarece de multe ori tot ceea ce se întâmpla era atât de înspăimântător” (Bill Ward din formaţia Black Sabbath).

Angus Young, chitaristul formaţiei AC/DC, este poreclit «demonul chitarei». El a recunoscut că în timpul concertelor o altă putere preia controlul asupra lui: „… de fapt totul seamănă cu imaginea şoferului unui autoturism. Când ajung la jumătatea primului cântec sunt dirijat de altcineva. Eu sunt doar pasagerul. Sunt posedat atunci când cânt pe scenă”.

„Noi primim cântecele prin inspiraţie, ca la o şedinţă de spiritism” (Keith Richards de la Rolling Stones).

„Ei (Beatles) erau ca nişte medii. Nu erau conştienţi de ceea ce spuneau, erau doar unelte” (Yoko Ono, soţia lui John Lennon, într-un interviu).

John Lennon, unul dintre membrii formaţiei Beatles, spunea despre muzica lor: „Este o posedare, exact ca în cazul unei persoane care dispune de puteri transcendentale sau a unui mediu … Este ciudat că melodia In My Life a venit printr-un vis. De aceea, afirm că eu nu ştiu nimic. Cred că muzica este o chestiune mistică … Mă simţeam ca un templu gol, care a fost umplut cu numeroase duhuri. Fiecare dintre ele a rămas un timp scurt; apoi m-au părăsit şi altele i-au luat locul”.

Într-un interviu, Paul McCartney, un alt membru al formaţiei Beatles, a afimat: „Melodia Yesterday a venit printr-un vis. Întreaga muzică era deja compusă. Aşa ceva funcţionează numai dacă crezi în vrăjitorie. Eu nu pot să citesc sau să scriu note muzicale”.

Idolul muzicii pop, Michael Jackson, a afirmat: „Mă trezesc din visele mele şi îmi spun: măi, omule, scrie melodia aceasta! Totul este ciudat. Auzi cuvintele, totul este înaintea ochilor. Sunt de părere că fiecare detaliu este deja pregătit undeva, iar eu sunt doar curierul care îl introduce în lumea aceasta … Când sunt pe scenă, de undeva apare un vrăjitor; duhul intră în mine, aşa că eu însămi nu mă mai pot controla … Totul se întâmplă în subconştient. Muzica mă constrânge la aceasta. Nu te gândeşti la ceea ce se întâmplă, totul se derulează de la şine. Sunt un rob al ritmului”.

Ginger Baker, bateristul cunoscutei şi îndrăgitei formaţii Cream din anii ’60, spunea: „Lucrul acesta se întâmplă destul de des – se pare că nu eu sunt cel care cântă la instrument, ci altcineva. Şi acest altcineva cântă pe toate instrumentele noastre. Sunt de părere că uneori lucrul acesta este înfricoşător. Poate cântăm cu toţii aceeaşi melodie care vine de undeva”.

Perry Farrell, solistul formaţiei Jane’s Addiction, compară extazul său de pe scenă cu transa şamanilor: „Atunci când cânt şi am contact cu energia pe care o produc, nici nu mai ştiu unde sunt. Eul meu dispare şi eu însămi dispar împreună cu cei care mă înconjoară … din acest motiv fac muzica-vreau să trăiesc sentimentul acesta”.

David Bowie afirmă: „Muzica rock a fost întotdeauna muzica diavolului nu mă voi lăsa convins de alte păreri. Cred cu fermitate că rock and roll-ul este periculos … Cred că noi suntem doar mesagerii cuiva care este mai întunecat decât noi”.

„Vreau să ştiu de ce am făcut de-a lungul anilor lucrurile aşa cum le-am făcut şi nu altfel. Nu ştiu dacă sunt un mediu pentru o altă putere. Orice ar fi, îmi doresc ca această putere să nu fie cea la care mă gândesc – şi anume Satan” (Ozzy Osborne, într-un interviu)».

Sursa: David Cloud, Fundamental Baptist Information Service, Port Huron, Michigan, USA

Aleister Crowly (1875-1947) este considerat cel mai mare satanist al secolului XX. E1 a conceput un program în trei puncte care să ducă la seducerea cât mai eficientă a tinerilor şi la deschiderea acestora faţă de lumea demonică:

1. Printr-o muzică bazată pe ritmuri cu volum tare şi repetitive

2. Prin droguri

3. Prin proclamarea sexului liber.

Biblia spune: «Îi veţi cunoaşte după roadele lor» (Matei 7,16). În magazinele de muzică sunt puse în vânzare multe CD-uri cu imagini urâte, chiar demonice sau pornografice. Ocultismul este larg răspândit în muzica rock.

Volumul puternic determină glanda suprarenală să producă un hormon de stres care nu mai poate fi neutralizat de organism. Datorită muzicii care este ascultată prea tare se produce o stare de ameţeală, care te face să te simţi bine, dar te şi ajută să îţi pierzi autocontrolul. Repetarea continuă a ritmului – afirmă un medic specialist – poate duce la depersonalizare. Astfel se explică şi stările anormale ale ascultătorilor şi ţipetele. Cântăreţul Eric Clapton a afirmat: «Un cântăreţ rock fără droguri este doar jumătate de om». Psihologul Jean-Martin Büttner a scris «că întreaga scenă muzicală este îmbibată de droguri». După o predică m-a căutat un tânăr ca să vorbească cu mine. Era creştin, însă a mărturisit că muzica a devenit un viciu pentru el. Nu mai putea trăi fără ea. Din momentul în care se trezeşte trebuie să asculte muzică; altfel devine nervos şi neliniştit. Ziua continuă în acest fel până se culcă din nou.

Ţinând cont de aceste lucruri trebuie să ne întrebăm dacă muzica «Rock creştină» poate contribui la promovarea vieţii spirituale. Muzica Rock nu este «neutră» din cauza stilului ei, chiar dacă facem abstracţie de text. Biblia ne îndeamnă să cântăm cântări duhovniceşti, care zidesc biserica şi sunt spre lauda lui Dumnezeu: «… Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh. Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului» (Efes. 5,18-19).

«Cuvântul lui Cristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră» (Col. 3,16). Bob Larson, fost cântăreţ de muzică rock, astăzi un creştin, spunea: «Muzica rock are un duh care provine din surse întunecate şi tulburi. Acest duh nu se lasă curăţit şi folosit pentru vestirea Evangheliei».

Duhul Sfânt vrea să ne umple ca să cântăm cântări duhovniceşti. Aceasta nu înseamnă că trebuie cântate doar cântări vechi şi nu cântări noi, chiar vioaie. Cântările trebuie să fie inspirate de Duhul lui Dumnezeu, să-L onoreze pe El şi să zidească Biserica. Astfel, cântările duhovniceşti sunt comparabile cu o predică. Despre marele cor de leviţi al împăratului David se spune: «David şi căpeteniile oştirii au pus de o parte pentru slujbă pe aceia din fiii lui Asaf, Heman şi Iedutun, care proroceau întovărăşiţi de arfă, de alăută şi de chimvale» (1 Cron. 25,1). O altă traducere sună astfel: «David şi căpeteniile oştirii au pus de o parte din fiii lui Asaf, Heman şi Iedutun câţiva pentru slujire, care proroceau cu arfa, alăuta şi chimvalul».

Cântările duhovniceşti conţin un mesaj care Îl onorează pe Dumnezeu, care îi mângâie şi îi zideşte pe oameni. Nu este permis ca ele să ameţească ascultătorii prin melodiile şi ritmurile lor. Dacă cântările duhovniceşti sunt prorociri pline de duh, atunci nu pot fi amestecate cu stilul de muzică al unei lumi care face exact contrariul a ceea ce spune Biblia. Cântările acestei lumi servesc de regulă celor care le interpretează, aşează oamenii în centrul atenţi ei şi nasc îngâmfare. Cântările duhovniceşti Îl au în centrul atenţiei pe Isus Cristos. Psalmul 45,1-2 spune foarte clar lucrul acesta: «Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă, şi zic: Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul! Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba! Tu eşti cel mai frumos dintre oameni, harul este turnat pe buzele tale: de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie». • N.L.

28 Responses to “Guest post: Nicu Wagner despre muzica creştină (1)”

  1. Sorin C. Says:

    Ce trebuie să înțelegem prin muzică – rock – ?

    • Nicu Wagner Says:

      Din punct de vedere muzical, „rockul“ este un stil, o variantă a acestei arte numită muzica.
      Dar noi pornim din start cu idea că orice facem, trebuie să fie spre slava lui Dumnezeu:
      1Co 10:31 Deci, fie că mîncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu. Eu înţeleg de aici că, inclusiv stilul de muzică care îl folosesc trebuie să-l slăvească pe Dumnezeu. Dacă îmi vei spune că Apostolul Pavel a spus asta celor din Corint, te-aş ruga să citeşti cu atenţie primul verset din 1 Corinteni şi vei observa că ni se adresează şi nouă. Deci modul de Închinare folosind instrumentele muzicale, trebuie să-şi atingă scopul: glorificarea lui Dumnezeu, iar publicul asistent trebuie condus, călăuzit, prin stilul meu de muzică în prezenţa Domnului. Atunci când “Închinarea” devine o oportunitate prin care se demonstrează abilităţile artistice omeneşti, sau un mijloc de a întreţine “închinătorii” totul se ruinează deoarece acest mod de închinare NU promovează teama, frica, reverenţa faţă de Dumnezeu.(Evrei 12:28). Atunci când ies eu în evidenţă prin stilul de muzică şi nu există reverenţă faţă de Dumnezeu, Biblia numeşte asta “ mândrie”, iar Dumnezeu stă împotriva celor mândri. Asta promovează muzica rock.
      Stilul nostru de muzică, cântările care le cântăm, sunt spre slava Domnului, au menirea de a linişti sufletul, iar dacă vei citi mai mult despre cercetătorii muzicii rock, vei vedea că acest gen de muzică irită, agită, duce la rău.
      Genul de muzică rock a apărut în jurul anilor ’50, mai târziu a derivat în mai multe genuri: pank, heavy metal, etc.
      Eu cred că de la început n-a fost aşa. Deavolul, prin căderea lui, a reuşit să pervertească multe lucruri, inclusiv muzica.
      Cineva spunea: “drac pocăit şi rock pocăit n-ai să vezi niciodată!

  2. Sorin C. Says:

    Frate Nicu Wagner,
    Vă mulțumesc pentru răspunsul dumneavoastră.
    Permiteți-mi să nu fiu întrutotul de acord.
    Nu cred că putem generaliza lucrarea diavolului la tot genul de muzică rock.
    Este mult de discutat pe acest subiect.
    Dacă Virgil este de acord putem continua discuția în public dacă nu o putem face în privat.

  3. virgilc Says:

    Din punctul meu de vedere puteti adanci subiectul cat mai mult. Spre binele nostru al tuturora…

  4. Sorin C. Says:

    În articolul menționat autorul împarte muzica în muzică rock și muzică duhovnicească.
    Nu pot fi de acord cu un astfel de mod de a privi lucrurile.
    Să înțeleg că tot ce nu este rock este duhovnicesc ?
    Să înțeleg că muzica simfonică este duhovnicească ?

    • Andrei Says:

      A fost un efort considerabil sa citesc toate comentariile. E destul de greu sa citesti parerile unor oameni ce se considera doar competenti,dar mai ales nu cunosc foarte bine regulile gramaticale ale limbii romane. Nu vreau sa fiu rautacios vreau doar sa evidentiez subiectivismul de care dau unii dovada prin posturile lor. Atat de mult egocentrism ,prea mult ce tine de gusturile si filosofiile noastre. Nimeni cei care au postat impotriva muzicii rock(imi cer scuze daca gresesc) nu sunt nici psihologi nici muzicologi sau vreo alta profesie capabila sa ofere informatii pertinente asupra efectelor nocive(sau nu) ale acestui gen de muzica. Muzica rock in primul rand este confundata cu metalul din anii 70-89(evidentiate de whitesnake,guns n’ roses) care este intr`adevar sa zic mai agresiva(da o ascult). Muzica rock clasica(beatles,pink floyd) este de o alta nuanta. Pentru cei mai multi este de ajuns sa auda ‘rock’ si li se face parul maciuca. Parerea mea ca ne intrecem abilitatile de a determina daca un om se inchina prin muzica sa lui Dumnezeu sau nu si e o discutie care nu are vreun final. In mod sigur domnul Nicu W. nu ma va convinge pe mine vreodata sa ii ascult muzica sau eu pe a mea. Dar cum a punctat cineva foarte bine – pentru ca din punct de vedere moral o anumita persoana este depravata nu le vom asculta muzica ? sa nu fim ignoranti. ne le imprumutam stilul de viata le ascultam muzica. ca in toate contextele din viata e usor sa dam vina – muzica,drogurile,bautura ele sunt de vina cand de fapt omul e cel stricat. ascult muzica rock si nu folosesc droguri sau alcool sau orice alt viciu relationat direct cu stilul de viata sau muzica asta pentru ca sunt dominat si condus de principii. ce ascult,cum ma imbrac sunt doar personalitatea mea care ma defineste si eu incerc sa o conturez in directia care vreau. si de ce atat cu muzica rock ? cum ramane cu muzica populara care predomina in bisericile noastre ? chiar atat de partiali si ipocriti pot fi unii ? si ca sa concluzionez sa nu fiu redundant, cu muzica fratelui nicu w. nu vom atinge niciodata generatia tanara si prin asta nu vreau sa zic nimic mai mult decat am zis. sa nu citeasca nimeni printre randuri.

  5. Nicu Wagner Says:

    Pace ţie Sorin!
    Ai perfectă dreptate, în ce priveşte muzica sau stilurile de muzică care noi le folosim în Închinare se poate discuta enorm de mult. Problema nu este numai stilul rock ci mult mai multe variaţiuni sau genuri de muzică care au pătruns atât de subtil încât ne-am obişnuit cu toate astea şi ni se pare normal să fie aşa. De exemplu: există lucruri care în urmă cu aproximativ 10-15 ani nici nu erau, cel puţin, amintite în Bisericile neoprotestante. Astăzi nu mai e nici o problemă şi începem să ne justificăm, “şti…o altă cultură”, “societatea se transformă”, “gradul de civilizaţie”, “suntem la oraş”, etc. Nu cred că putem spune “Cultura şi Dumnezeu” sau “Dumnezeu şi Cultura”, dimpotrivă: “Dumnezeu peste Cultură”! Şi asta este valabil pentru oricare justificare.
    Desigur, din stilul rock au apărut mai târziu alte genuri muzicale mai mult sau mai puţin asemănătoare cu originalul(rockul). Părerea mea este că, interpreţii de muzică creştină trebuie să aibă o călăuzire divină în ce priveşte alegerea stilului muzical, deoarece, MESAJUL cântării este pe primul loc, iar apoi celelalte componente care însoţesc cântarea: melodia, aranjamentul muzical, ritmul…, dar, între aceste componente trebuie să existe o armonie totală. Sorin, NU este uşor să faci o lucrare bună, ziditoare, care să-L înalţe pe Dumnezeu, de aceea avem nevoie de pocăinţă, Cuvânt(Biblie), rugăciune, călăuzire chiar şi în cântare. Marele cântăreţ David era solicitat de Împăratul Saul să-i cânte din instrumentul său. Atunci când David cânta,”Saul răsufla atunci mai uşor, se simţea uşurat, şi duhul cel rău pleca dela el.” (1 Samuel 16:23)
    Sorin, uitându-mă la urmările muzicii rock(vezi comentariul de mai sus preluat de la resursecreştine) îmi dau silinţa, să merg cât mai departe de prăpastie, este mai sigur.
    ” Din Ceruri pornită-i cântarea
    Şi-n Ceruri se v-a-ntoarce iar
    Păstraţi-i curată cărarea
    Ce duce spre marele Har”

    • Bogdan Ioachimciuc Says:

      Această abordare mi se pare slab argumentată. Ce ar trebuie să facem, în acest caz, cu unii, subliniez, unii din compozitorii iluștri de muzică clasică sau unii poeți geniali care în viața lor particulară erau falimentari din punct de vedere moral? Ar trebui aruncată la coș muzica sau poezia lor? Mă îndoiesc. Astfel, argumentul că unii compozitori de muzică rock erau inspirați demonic mă poate face să nu ascult muzica lor, însă, în nici un caz, nu ar trebui să mă facă să arunc la coș un întreg gen muzical. Nu aruncăm cojocul în foc pentru un purice, spune un proverb românesc.

      Discuția despre muzica rock nu este nouă și cred că va continua încă ceva timp. Prin ce diferă nota Re de pe un partitură de muzică clasică cu nota Re de pe o partitură de muzică rock? Din punct de vedere muzical, este aceeași notă. Nu sunt muzician, însă o mare parte a ritmului rock este dată de măsura 3/4, măsură întâlnită în majoritatea curentelor muzicale, inclusiv în muzica bisericească așa-zis autorizată. Deci, nu este deloc înțelept să facem afirmații generale și definitive în privința acceptabilității unui stil muzical în sine. ATENȚIE, nu mă refer aici la mesajul transmis de acea muzică. Este vorba strict de nu demoniza un anumit gen muzical. Cred că ar fi fost mult mai onest și mai credibil dacă ați fi afirmat că nu vă place stilul rock. Este ok să nu ne placă, sau chiar să detestăm, un anumit stil muzical, nu este ok să îl demonizăm în favoarea unui stil pe care îl practicăm.

      Fapt este că trăim în epoca muzicii și trebuie să ținem cont de asta dacă vrem să ajungem cu Evanghelia la generația tânără. Dacă ținem cu dinții să le cântăm cântările noastre de demult, chiar dacă frumoase și pline semnificație pentru noi, deși, la vremea lor, și ele au fost controversate sau revoluționare datorită noutății pe care o aduceau în peisajul muzical bisericesc, atunci s-ar putea ca noi să le vestim Evanghelia într-o limbă pe care ei nu o înțeleg. Trebuie să înțelegem că, din punct de vedere cultural, fie că ne place sau nu, ei nu mai vorbesc aceeași limbă pe care o vorbeam noi în adolescență. Putem, sau nu, să ținem cont de asta. Bineînțeles, cu consecințe.

      Aș spune că muzica este amorală, ceea ce o face morală sau imorală este spiritul de care este animată, mesajul pe care îl transmite și stările pe care le ridică în ascultători. Dintotdeauna, când a fost vorba despre muzica bisericească, și acest caz nu face excepție, s-a luat în dezbatere doar forma, și nu conținutul ei, esența, mesajul și impactul ei. Cu alte cuvinte, forma de muzică acceptată, sau autorizată, în biserică a devenit mai importantă decât mesajul și spiritul muzicii din biserică. Metoda a devenit sacră și intangibilă, în timp ce mesajul trebuie să fie sacru.

      Nu Evanghelia se schimbă, ci metodele ei de propagare se schimbă și trebuie să se schimbe, dacă a ajunge cu mesajul ei la oameni este important pentru noi. Metodele trebuie să se schimbe mereu în funcție de oamenii cărora le slujim, în funcție de timpul în care trăim și, da, în funcție de cultura oamenilor în mijlocul cărora ne ducem viața. Și dacă tinerilor le place stilul rock, atunci, dacă îl agreez, voi cânta și rock. Nu voi cânta Jimmy Hendrix sau Queen, însă voi cânta cu plăcere rock cu mesaj creștin, sau “rock pocăit”, cum l-aţi numit.

      • Ovidiu Says:

        Buna Bogdan,sunt in totalitate deacord cu afirmatiile tale referitor la genuri de muzica ,la modul de transmitere a mesajului crestin si la posibilitatea de-ai intelege pe asa zisa noua generatie.In fond cum ai zis si tu,trebuie sa vorbesti aceiasi limba ca sa te poti face inteles si dupa cum bine stim cum proceda Isus.le indeplinea nevoile semenilor si apoi le vorbea de dragostea divina. Flamandului ii dadea sa manance,insetatului ii dadea apa,dezbracatului,il imbraca…Tot respectul pt tine Bogdane,nu te-ai schimbat deloc ai ramas acelasi tip fin cu sufletul cald si curat.Sunt Ovidiu,fostul tau coleg de banca.Dumnezeu sa fie cu tine si sa te binecuvinteze in tot ceea ce faci pt acei cu suflete zdrobite.

        • Ovidiu Says:

          Furat de ganduri, am realizat ca am deviat de la tema discutiei.E o coarda sensibila si o tema vasta atunci cand vorbesti de muzica,dar ce este sigur este ca atunci cand vom fi in ceruri,vom canta o muzica noua,o muzica dumnezeiasca.In fond muzica pe care o cantam cat si gandirea ar trebui sa exprime pe cine il avem in suflet,pe Isus sau …..?O muzica prea zanganitoare sau cu mii de decibeli nu poate transmite decat zanganeala,zgomot si iritare timpanelor noastre.

  6. Sorin C. Says:

    Pace și ție.

    Apreciez disponibilitatea ta la dialog.

    Sunt de acord cu mare parte a comentariului scris mai sus, doar că nu răspunde întrebărilor mele, nici ideii de la care am pornit discuția.

    Istoria recentă, sau mai bine zis evoluția muzicii în bisericile penticostale și baptiste din ultimii 25 de ani cred eu că o cunosc destul de bine.

    Am trăit toate schimbările acestor ani.
    Nu știu ce aș fi zis în urmă cu 25 de ani, dar azi am curajul să afirm că există – rock pocăit -.

    Nu cred că se pot împărți genurile sau stilurile muzicale în duhovnicești și neduhovnicești ( firească sau drăcească ? ).

    Doar din cauză că unele coruri au cântat osanale lui Ceaușescu înseamnă că muzica corală este drăcească ?

    Nu știu cine a cântat prima dată la pian, dar din cauză că Elton John este homosexual declarat înseamnă că trebuie să scoatem pianele din biserici ?

    Lista poate continua.
    Ceea ce vreau să ilustrez este că nu putem folosi extremele pentru a condamna întregul.

    Nu sunt de acord cu extremele, dar în Biblia mea scrie să lăudăm pe Domnul cu chimvale zăngănitoare. A uitat David să specifice, ritmul și intensitatea ?

    Nu doresc să fiu ironic, cel puțin nu cu tine, poate doar cu autorul articolului menționat.

    • Nicu Wagner Says:

      “Nu sunt de acord cu extremele, dar în Biblia mea scrie să lăudăm pe Domnul cu chimvale zăngănitoare. A uitat David să specifice, ritmul și intensitatea ?”

      Sorin, “chimvalul” este unul din acele câteva instrumente care erau la Templu, mai bine zis, unul din acele câteva instrumente permise la Templu. Instrumentele Leviţilor erau:Alăuta, Harfa şi Chimvalul.(1 Cronici 15:16, 16:5,6 25:1,6) Mai era şi trâmbiţa(goarna), instrument care doar preoţii puteau să-l folosească. Am să revin cu un comentar mai detailat în ce priveşte Închinarea la Templu şi instrumentele folosite.

  7. Dana W Says:

    Parerea mea este ca muzica poate fi dumnezeiasca- Divina; poate fi fireasca- omeneasca si poate fi draceasca, de la Satan.
    Aici nu e vorba de notele muzicale , asta e ceva ce tine de tehnica, ci e vorba de modul asezarii notelor, amonia lor,felul cum se armonizeaza intre ele , ce exprima el in modul cum sunt asezate.
    Eu cred ca muzica Divina e armonioasa, placuta, aducatoare de pace si liniste si ramane in suflet; muzica “fireasca”-omeneasca, place si ea, “gadila” firea dar cand s-a terminat lasa un gol in suflet pe cand cea Satanica e zgomotoasa, buimaceste, extaziaza pana la delir (putem vedea foarte bine lucru asta daca privim un concert Rock) si cand s-a terminat cei ce au ascultat-o sunt epuizati, dezamagiti, dezorientati as putea spune chiar ravasiti sufleteste nu-si mai gasesc lucul nu stiu ce-i cu ei si asta duce la sinucideri si consum de droguri de tot felul. Aici nu e voba numai de muzica Rock , in general Diavolul foloseste stilul de muzica strident, foarte ritmat insotita de tot felul de lumini si asta pentru al scoate pe om din echilibru, sa-l ravaseasca sufleteste si sa-l duca la disperare, la distrugere.
    Eu nu spun ca restul muzicii, cea clasica, folclorica,etc. e sfanta, eu cred ca e pur si simplu omeneasca, fireasca.
    Pe cand muzica Dumezeiasca , este echilibrata, aducatoare de viata, pace si liniste sufleteasca, produce in om schimbare spre bine si a face bine, este pasnica, diavolului nu-i place muzica Divina cind o aude trebuie sa fuga pt. ca in ea este Dumnezeu, vezi Saul, cand David cinta duhurile rele il paraseau pe Saul.
    Deci dupa parerea mea muzica nu se imparte numai in doua, fireasca si draceasca ci in trei:
    1. muzica Divina-Dumnezeiasca
    2. muzica fireasca-omeneasca
    3. muzica draceasca-satanica
    Domnul Isus sa ne binecuvinteze si sa ne lumineze cu o intelegere dupa voia Lui in toate lucrurile. Dana W.

  8. Sorin C. Says:

    Dana W.
    Deci dupa parerea mea muzica nu se imparte numai in doua, fireasca si draceasca ci in trei:
    1. muzica Divina-Dumnezeiasca
    2. muzica fireasca-omeneasca
    3. muzica draceasca-satanica

    Îmi place împărțeala făcută de tine.
    Îmi place că ai scris și că asta e părerea ta.
    Cei mai mulți cu care discut subiectul ăsta uită , sau nu vreau să spună că asta e părerea lor.

    Sunt curios unde pui tu în acestă categorisire muzica rock.
    Pentru că dacă o vei pune la nr. 3, după cum sugerează articolul de la care am pornit discuția, atunci se vor simți jigniți, pe lângă mine, o listă întreagă de cântăreți creștini, din România și de pretutindeni, unii din ei sunt sigur că îți plac și ție și lui Nicu.
    Nu cred că e bine să fac nominalizări aici,dar se poate discuta.

  9. Dana W Says:

    Sorin C.,
    ma gandesc ca aici nu discutam PREFERINTELE NOASTRE muzicale si nici daca jignim pe cineva spunand ca nu ne place muzica ce o canta sau o face.
    Eu cred ca hard rockul este pur draceasca, daca ascultam si ce spun unii din cei ce o compun, canta, si mai ales daca ne uitam la modul lor de viata si la rezultatele ce o produce muzica asta asupra celor ce o asculta. Rocul; eu cred ca sursa e aceeasi ca la hard rock, numai ceva mai “moale” ca sa o poata “crestinii” accepta(asimila) mai usor.
    Totusi discutia aici nu este numai muzica rock, ci daca MUZICA pe care, (noi care ne numim fii de Dumnezeu, nascuti din nou) o cantam spre lauda Domnului si zidirea noastra sufleteasca este duhovniceasca, de inspiratie Divina si care este aceasta muzica. Ma tem ca voi scrie mai mult sper sa fiu acceptata dar simt ca trebuie sa spun ce am pe suflet.
    Ma uit in jurul meu si vad ca aproape tot ce a creeat Dumnezeu, diavolul perverteste, incepand de la principiile lui Dumnezeu pina la creatie ( om si natura), nimic nu-i place ce a facut Dumnezeu.
    Si mai am o problema foarte mare, asa numita “zona gri” care noua asa de mult ne place si suntem fericiti ca o avem, problema este ca zona asta nu exista si la Dumnezeu. In lumina pe care eu o am, vad posibile numai doua zone; Dumnezeu- Sfant- zona alba si satan- pacat-zona neagra.
    Acum aici in “zona noastra gri” bagam toate lucrurile care noua ne plac si le practicam precum muzica pe care o iubim, cintam sau ascultam, modul cum traim zi de zi, cum ne imbracam si tot ce ne pune pe noi in dilema daca e bun sau rau. inclusiv emanciparea noastra( miscarea femimista, viata in eprubeta poate clonarea, daca ne mai tine Domnul mult, si ultimele doua vor iesi de sub semnul-?-), pt. ca ne este mai comoda zona gri decit sa ne rugam sa ne sfintim si sa stam inaintea Domnului ca El sa ne lumineze.
    Acum problema care este, daca Dumnezeu a facut TOATE LUCRURILE bune si foarte bune, satana, Singurul lui Scop este sa perverteasca si sa strice ce a creeat Dumnezeu, CE FACEM NOI OAMENII ???
    Daca suntem din Dumnezeu nascuti din nou si ascultam de calauzirea Duhului Sfant vom face lucruri sfinte datatoare de viata care duc la schimbarea omului in bine si Divinitatea va fi glorificata, egal ca facem muzica, poezie, predicam sau facem fapte de binefacere etc.
    Daca suntem oameni ne nascuti din nou vom face faptele firii,
    (Psalm 51:5,”Iata ca sunt nascut in nelegiuire, si in pacat m-a zamislit mama mea.”), fapte care vin de la cel rau numai ca noua nu ne place sa recunoastem sursa faptelor noastre “firesti”, “ca nu-s chia asa de rele”, “n-a fi dracu chiar asa de negru” si asa am creeat “ZONA noastra GRI” , problema este ca dracul este foarte negru chiar mai negru decit credem noi. Cu ce am spus se cam anuleaza punctul 2. din postarea mea anterioara pt. ca punctul 2 e frate geaman cu 3.
    Ma opresc aici cu scrisul ca si asa v-am pus rabdarea la incercare.

  10. virgilc Says:

    Dana, as vrea sa va incurajez, si pe tine, si pe Nicu, si pe Sorin sa nu va opriti aici. Un dialog civilizat, argumentat, cum e acesta, sunt sigur ca e urmarit de multi altii care nu au intervenit in discutie, dar sunt binecuvantati prin el!
    Stiu ca Sorin nu vorbeste doar de dragul de a se afla in treaba, este si el implicat in muzica si stie ce spune.

    M-as bucura daca s-ar gasi un muzician care sa ne explice caracteristicile muzicii rock (un muzician, nu un teolog, please!) si subgenurile acestui gen muzical. Cred ca vom avea surprise!

  11. Nelu B. Says:

    Am citit cu placere dialogul descris mai sus. WOW! o platforma placuta unde putem desface firul in cat e posibil.

    In ce ma priveste pe mine, muzica Rock este sau nu duhovniceasca, nu ma impresioneaza. La ce vreau sa ma uit este de unde a pornit acest “spirit rebel” -> O REVOLTA LA ADRESA LUI D-ZEU.
    Rebeliunea muzicala d.p.d.v. istoric nu este ceva nou. A EXISTAT SI VA MAI EXISTA, chiar daca imi place mie sau nu.

    Muzica se scrie sau se compune in urma unei stari. Si cel mai mult influenteaza anturajul, fie crestin sau secular.Inspiratia pe care au avut-o “unii” scriitori clasici ca de ex. Wagner (nu ma refer la Nicu Wagner), nu poate fii categorisita ca fiind una inspirata duhovnicesc (comparand cu contemporanii lui Bach, Haydn si multi altii).

    Stilul de muzica Rock a aparut imediat in urma Rock & Roll-ului (perioada exacta nu este si parerile sunt impartite care a fost primul dintre cele 2).
    Ce a dezvoltare technica a aduc cu el, este impresionant de luat in considerare. Pana la aparitia stilului rock muzica era relativ clar impartita. Masura de 2/4 era alocata stilului Country (sau folk americana). Masura de 3/4 era pentru Walz (sau in cazul nostru folk germana). Lista poate continua.
    Introducerea cantatului sincopat, sau accentul pe timpul 2 si nu pe 1 (din masura de 4/4) in uzura muzicii laice, se datoreaza acestei tranzitii muzicale. Asta nu inseamna ca nu au existat aceste interpretari pana atunci. Ele au fost in mare parte folosite in muzica clasica sau muzica corala. Astazi, chiar si muzica clasica este influentata de acest gen interpretativ. Si as vrea sa dau cateva exemple cam pe unde se mai afla si stilul “Rock” in muzica secolului 21.

    “Ramasitele” intrepretarii rock se pot afla in muzica:

    – country
    – gospel
    – pop
    – clasica
    – blues
    …….. si lista poate continua.

    Cele scrise mai sus vrea sa arate TECHNIC cam ce schimbari a produs rock-ul.
    Revin la ce am mentionat la inceputut, SUB CE INFLUENTA SE COMPUNE? Un compozitor, care nu apartine lui D-zeu nu poate produce in versurile lui, respiratia cerului.
    Schimbarile tranzitoriale in muzica crestina a dat tot timpul bataie de cap de-a lungul secolelor. Ce trebuie ca noi cei prezenti sa creem un cadru in care generatia care ne urmeaza sa aibe fundatii sanatoase spirituale. CHIAR DACA EI VOR INTELEGE MUZICA ALTFEL DECAT MINE, noi suntem datori sa aratam pe Hristos si El sa fie centrul de inspiratie in cantare.

  12. Sorin C. Says:

    Deci, să o luăm de la început.
    Discuția a început cu o întrebare simplă.
    Ce înțelege autorul, articolului sau postării prin muzică rock.
    Articolul face referiri repetate la muzica rock, fără a nuanța acest termen. Sunt sătul de foarte mult timp de categorisiri de genul : lucrul ăsta este rău, punct. Fără a aduce dovezi, dacă se poate și biblice în acest sens.
    Ce mă deranjează este faptul că ne uităm la extreme ca să condamnăm un întreg gen muzical, care în decursul timpului a suferit foarte multe transformări.
    Articolul condamnă muzica rock în totalitate.
    Dacă prin muzică rock înțelegem un gen muzical, dați-mi voie să cred că autorul articolului a scris ceva în grabă, fără o minimă documentare, și totodată tendențios. Am mai ascultat multe asemenea păreri.
    Dacă prin muzică rock autorul înțelege muzică satanistă, compusă de diavol , sau pentru diavol, atunci sunt de acord cu autorul numai că nu sunt de acord cu termenul folosit, înseamnă că autorul nu are cunoștințe minime despre muzică și ar trebui să se ocupe cu altfel de articole, nu despre muzică.
    Aș vrea ca mai departe să dezbatem acest termen.
    De la el am pornit discuția.
    Ca să nuanțăm un pic, iată un exemplu.
    Îmi place de Paul Baloche.
    Cineva apropiat și drag mie mi-a dat chiar și DVD-uri cu lecții de chitară etc.
    Trebuie ascultată muzica lui sau să mă pocăiesc de ea ?

  13. Tiberiu Lucescu Says:

    Pace fratilor,

    Sunt câteva lucruri care nu a reușit nimeni sa mă facă sa la înțeleg, poate mă ajutati d-voastra. Dupa cum prezentati muzica duhovniceasca îmi creionati un D-zeu care asculta muzica lina si foarte lina. Si incercati sa aratati ca altfel de muzica e diavolesc si satanic. Va spun cu toată stima ca eu pe astfel de muzica mă INCHIN lui D-zeu http://www.youtube.com/watch?v=jm8a2AMbJus&feature=youtube_gdata_player . Si când ascult genul asta de nu mă doare capul, nu m iau ametelile, nu îmi vine sa mă droghez, nu mă simt îndemnat sa pacatuiesc. Ceea ce simt ascultand astfel de muzica e un indemn la a mă inchina cu viața mea lui D-zeu in asa fel încât lumea sa vadă intr-adevăr in mine pe Hristos. Suntem toți diferiti si eu cred ca asta ii place D-lui pentru ca El ne-a facut diferiti. Sincer va marturisesc ca nu sunt un fan al muzicii d-voastra, frate Nicu, pentru ca eu nu inteleg muzica d-voastra, nu ma pot inching ascultand muzica pe care o cantati. Cu toate astea nu va consider neduhovnicesc, doar pentru ca eu nu ma pot inchina pe muzica care o cantati. Cu multi ani in urma am incercat sa ascult ceea ce mi-au indicat altii sa ascult, ca daca celor “credinciosi” le placea inseamna ca era duhovnicesc. Insa m-am rugat lui D-zeu serios atunci sa ma lumineze si m-a luminat: sunt un elefant intr-un dulap cu portelan si locul meu e acolo!! Cu multa neprefacuta dragoste, Tiberiu

  14. Nicu Wagner Says:

    Tema muzicii creştine este foarte vastă, iar noi nu o putem cuprinde în câteva postări pe blog. Despre ea s-au scris cărţi(din păcate prea puţine) şi totuşi nu s-au terminat discuţiile. Îmi pot exprima aici doar părerea personală cel mult,nu sunt nici teolog şi nici n-am studiat muzică. Scriu din experienţa slujirii prin muzică ( mai bine de 25 de ani). Elementele muzicii “rock”: ritmul accentuat, volumul exagerat,formele de exprimare dezordonate, sunt în conflict cu ordinea creaţiei lui Dumnezeu. În ce măsură pot fi preluate, într-o muzică care aduce pace, ELEMENTE PARTICULARE ale diferitelor stiluri de rock (adică ceea ce ţine de armonie, melodie, ritm şi exprimare) – la această întrebare dificilă trebuie să răspundă fiecare compozitor, interpret, cu multă grijă ca aceste elemente să fie în concordanţă cu ordinea creaţiei lui Dumnezeu.

    Fie că studiem Vechiul sau Noul Testament, curăţia şi separarea erau pretinse la închinare. Trebuie să existe o distincţie clară între sacru şi lumesc.
    De-a lungul istoriei Bisericii, s-a acordat multă atenţie modului cum se foloseşte muzica. Luther a iubit muzica şi a dorit ca poporul să cânte. A introdus cântarea comună, iar dorinţa lui a fost ca aceste cântări să aibă melodii minunate. Înainte de Reformă, Biserica Catolică nu cunoştea cântarea comună. Oamenii veneau doar să asculte. Despre Luther se spune că a scris treizeci şi şapte de corale, cinsprezece din ele fiind compuse de el însuşi. Unor lideri de grupuri da laudă şi închinare le place să citeze cuvintele lui Luther: „ de ce să dispună diavolul de toate melodiile bune?” El nu s-a referit aici la muzica de cârciumă ci la muzica bisericească catolică. Nu era interesat să împrumute de la lumea din jur. Dacă totuşi, foarte rar, a fost folosită o melodie seculară, ea a fost schimbată foarte mult. Acum să revenim la original, adică la Biblie. Biblia ne dă voie şi chiar ne sfătuieşte să cercetăm toate lucrurile şi să oprim, să păstrăm ce este bun.(1 Timotei 5:21) Desigur că Apostolul Pavel scria aici într-un alt context, dar, cred că se poate aplica şi muzicii, cântării.
    Deci, ce ne învaţă Biblia despre modul cum trebuie folosite instrumentele în închinare? Am meditat mult la acest eveniment sacru de la Templu. Dumnezeu a aşezat restricţii ferme cu privire la folosirea instrumentelor la Templu( erau permise numai Harfa, Alăuta şi Chimvalu). De ce? Cred că scopul era ca Închinarea spirituală să nu fie umbrită de ce e omenesc.
    Instrumentele erau permise, dar numai câteva şi la ocazii specifice. Astfel, exemplul Vechiului Testament ne învaţă marele principiu al responsabilităţii, dat la o parte de mulţi „închinători” ai zilelor noastre.
    Atunci se naşte o întrebare: Este încă valabil principiul general al restricţiei în folosirea instrumentelor expus de Dumnezeu în acele vremuri? Sunt ferm convins că principiile lui Dumnezeu sunt veşnice. Nu cred că Dumnezeu ne permite o închinare instrumentală şi ritmică fără rezerve.
    De ce atunci câteva din instrumente, care erau minunate, de bun gust, erau totuşi excluse? Domnul îi învăţa prin asta (pe noi astăzi), că poporul nu trebuie să fie distras de la închinarea sinceră, fiind tentaţi să aprecieze frumuseţea instrumentului.(La rubrica „Laudă şi Închinare” am scris ceva în sensul acesta: http://www.nicuwagner.com/html/lauda_si_inchinare.html)
    Chiar secole mai târziu când închinarea de la Templu a fost restaurată de Ezra şi Neemia, regula celor trei instrumente a fost valabilă, ceea ce confirmă faptul că era o regulă obligatorie pentru evrei.(Ezra 3:10, Neemia12:27)
    Închinarea la Templu era ceva sfânt. El este Sfânt! Noi trebuie să fim sfinţi! Închinarea implică reverenţă. Nu ne închinăm prin muzică de dragul muzicii, ci pentru a glorifica Divinitatea.
    Lucifer care a fost liderul închinării înaintea lui Dumnezeu (înainte de cădere) ştie cel mai bine cum trebuie să fia închinarea noastră. De aceea se luptă cu toate forţele să pervertească, să denatureze închinarea noastră, ca ea să nu fie plăcută şi primită de Dumnezeu.
    Dar atâta timp cât încă Dumnezeu se mai îndură de noi, mai avem şanse de a remedia, repara, restabilii ÎNCHINAREA în BISERICILE EVANGHELICE.

    • virgilc Says:

      Nicu, poţi detalia un pic ideea: “Dumnezeu a aşezat restricţii ferme cu privire la folosirea instrumentelor la Templu (erau permise numai Harfa, Alăuta şi Chimvalul)” ?

      Este posibil că Dumnezeu vorbeşte aici despre trei familii de instrumente: coarde ciupite, coarde lovite şi percuţie?
      Dar crezi că lui Dumnezeu nu îi mai plăceau instrumentele de suflat, prin care cu câţiva ani înainte dăruise poporului Israel victorii?

      • Nicu Wagner Says:

        Pace vouă!
        În ce priveşte restricţiile cu privire la folosirea instrumentelor la Templu se poate discuta mult mai mult, se pot face speculaţii în sensul acesta, se nasc întrebări…etc. Părerea mea personală este că Dumnezeu este interesat în primul rând ca Omul, coroana creaţiunii Lui, să se închine cu adevărat.
        Instrumentele folosite erau şi sunt elemente ajutătoare, instrumentul NU îmbogăţeşte „spiritual” închinarea, este ceva secundar, el nu a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, ci Omul. De ce doar câteva instrumente erau folosite la Templu? Cred că aici este vorba de „ascultare” faţă de poruncile lui Dumnezeu.
        În Biblie găsesc multe lucruri care nu le înţeleg, nu le pricep, dar ele trebuiesc împlinite deoarece pocăinţă înseamnă şi asculatare de ceea ce Dumnezeu cere de la noi, copii Lui.
        În toată discuţia asta mi-am dat cu părerea , nu am pretenţia că deţin adevărul absolut şi că tot ce spun este „da şi amin”.
        Fiţi binecuvântaţi de Domnul!

  15. Tiberiu Lucescu Says:

    Nu prea mă lamuriti cu nimic, îmi spuneti lucruri generale, cu care aratati cu degetul ceea ce nu intelegeti. Totuși cred ca harfa, alauta si chimvalul erau in voga la momentul acela. Dacă Hristos ar fi venit astazi in lume cu toată inima va spun ca nu ar mai cânta la acele instrumente pentru ca ele nu ar mai fi intelese de oamenii de azi. Tare-n Hristos, Tiberiu

  16. virgilc Says:

    @Bogdan: chiar nu esti muzician?🙂

    Afirmi ca nota Re are aceeaşi valoare morală intrisecă în contexte muzicale diferite.
    Dar este muzica formată DOAR din note?
    Ce facem cu acordurile, ritmul, măsura, intensitatea, etc?

    Muzica nu este un re cantat azi si altul maine, ci o înşiruire de note, influenţate şi de alţi factori.

    Un simplu acord poate induce o anumită stare sufletească. Un altul, altă stare…

    De aceea, afirmaţia “muzica este în sine amorală” mi se pare cel puţin incompletă.

    • Bogdan Ioachimciuc Says:

      Dragă Virgil, chiar nu sunt muzician!🙂 Cel puțin nu în acel sens de teoretician, de muzicolog, invocat de tine mai sus pentru a exprima o părere autorizată cu privire la caracteristicile unor genuri muzicale. La fel cum nu toți cei care predică sunt teologi.🙂

      Nota Re, că începe să devină celebră de acum, nu are nicio vină dacă eu o folosesc pentru a cânta un cântec cu mesaj negativ și nici nu mă poate face să o cânt într-un cântec de laudă către Dumnezeu. De mine depinde cum o folosesc și la ce. Factorul uman este vectorul care o pune în valoare, care îi determină spiritualitatea și care o face morală sau imorală.

      Bineînțeles că muzica nu înseamnă numai note muzicale, nici nu am afirmat așa ceva. Am folosit exemplul cu nota Re pentru a ilustra invaliditatea argumentului prezentat conform căruia o anumită muzică, și repet, nu este vorba de mesajul ei, ci de genul ei, este declarată din start, axiomatic, fără valoare spirituală.

      Se încearcă acreditarea ideii că muzica duhovnicească trebuie să fie neapărat molcomă, înduioșătoare, catifelată, și că doar acest stil ar trebui să caracterizeze muzica din bisericile noastre. Cu siguranță, sunt momente în închinare când un astfel de cântec este foarte potrivit, însă a susține că așa ar trebui să fie toată muzica bisericească, e cam mult spus, ca să ne exprimăm eufemistic.

      Psalmul 149, spre exemplu, spune să îi cântăm lui Dumnezeu cu toba, un instrument de ritm, și înclin să cred că se referă și la ritmuri mai alerte. De asemenea, 2 Samuel 6 spune că David și echipa sa cântau cu tot felul de instrumente, fără discriminare și fără restricții, iar în 1 Cronici 15 David le poruncește leviților să folosească instrumentele ”și să sune din ele cântări răsunătoare, în semn de bucurie”. Se pare că David nu s-a mulțumit numai cu niște cântări molcome și molatice, ci a cerut cântări de o intensitate mai ridicată. Este puțin ciudat că rugăciunile de o intensitate crescută sunt apreciate, nu însă și cântarea.

      În ce privește ”acordurile, ritmul, măsura, intensitatea, etc” și ce facem cu ele, chiar îți trebuie un muzician teoretician aici🙂.

      Mult succes!

      Cu prietenie,

      Bogdan

  17. ioan17 Says:

    Rock este muzica lui Anticrist
    http://ioan8.wordpress.com/2012/03/06/rock-este-muzica-lui-anticrist-2/

  18. Pascariu Relu Says:

    Din punctul meu de vedere …cu Nicu Wagner am inceput sa descopar si eu lucrurile din jurul meu atunci cand in copilaria mea …nu ma putea ajuta nimeni , nici chiar mama care nu stia ecsact ceea ce vrea sufletul meu sa gaseasca …si cand ascultam acele melodii creatoare de idei …pline de farmec si gingasie , abia atunci am inceput si eu sa realizez ca ceea ce se petrece pe pamant , are intradevar un creator , un stapan atotputernic care a inzestrat pe om cu anumite daruri si valori culturale in care omul isi poate exprima nazuinta duhului sau……..cand omul nu se poate exprima prin cuvinte de aparare de cerere sau bucurie ..El nu trebuie sa sara in sus sau sa chiuie ….astea sunt bucurii anormale care se transforma foarte usor in nebunii lumesti…si nu mai este o distractie in Domnul….noi cred eu ca numai intr-o atitudine de respect si umilinta fata de Dumnezeu …abia atunci reusim cu adevarat sa cantam din inima noastra cantari duhovnicesti spre lauda lui Dumnezeu

    In schimb …fiecare faptura …sau instrument , sau oricealtceva …au sunete diferite si cred eu ca este logic , omenesc de gandit ca avem toti dreptul la viata sa cantam asa cum stim noi …In limba noastra sau pe intalesul nostru….credeti voi ca Dumnezeu nu cunoaste limba fiecarui om….doar toti suntem ai lui…PSALMUL 100 zice : El nea facut ai lui suntem …
    Laudati pe Domnul …Psalmul 148 : Laudati pe Domnul de jos de pe Pamant..: balauri de mare, si adancuri toate:
    foc si grindina, zapada si ceata, vanturi napraznice, care impliniti poruncile lui, munti si dealuri toate, pomi roditori si cedri toti , fiare si fite toate, taratoare si pasari inaripate, imparati ai pamantului si popoare toate , voievozi si toti judecatorii pamantului,, tineri si tinere batrani si copii sa laude numele Domnului caci numai numele lui este inaltat: maretie lui este mai pe sus de pamant si ceruri….Slava lui Dumnezeu toti avem dreptul in limbajul nostru sa-l laudam pe cineva …indiferent de vointa noasra …cui ii sluvesti de la el sa te astepti sati primesti o rasplata.

    eu te invit impreuna cu noi sa-i slujim lui Isus Hristos.

  19. Sorin C. Says:

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: