Despre Creştinii după Evanghelie (1)

by

În ultimul timp, în blogosfera română s-a vorbit atât de mult despre penticostali, baptişti şi carismatici încât s-ar putea crede că nu mai există nimic altceva.
Am gasit pe blogul lui Bogdan Emanuel Raduţ o sintetizare foarte interesantă a principalelor doctrine care definesc această mişcare. Deoarece şi în Germania această mişcare este foarte răspândită, (nu neapărat între vorbitorii de limbă română, care, din câte ştiu eu, s-au asimilat în biserici baptiste sau penticostale), cred că vă va face plăcere să citiţi următoarele rânduri:

De ce sunt Creştin după Evanghelie? (1)

Voi începe aici o serie de câteva postări sub titlul De ce sunt Creştin după Evanghelie? Sper să vă fie de folos! Pentru a nu fi lung şi greu de lecturat am ales să fragmentez ideile, aşadar urmăriţi blogul pentru a vedea continuarea…

Trăim într-o epocă a globalizării şi a ecumenismului galopant în care ne putem pierde foarte uşor identitatea. În societatea de astăzi toată lumea este ceva şi nimeni nu este nimic. Auzim de multe ori întrebarea “de ce eşti la acea Biserică, cult, religie?”, şi răspunsurile poartă o gamă largă de variante. Dacă nu ne cunoaştem propria identitate şi propriul crez şi de ce am ales noi să fim ceea ce suntem nu numai că ne pierdem identitatea, dar practic nu avem identitate. Cu responsabilitatea moştenirii unei identităţi primite de la înaintaşii noştrii, vom vedea care sunt principiile de bază care ne definesc ca şi creştini după Evanghelie.

Adunările Frăţeşti, cunoscute în lume ca Open Brethren, Plymouth Brethren sau Brethren Assemblies, au apărut în Europa începutului de secol XIX (Anglia, Elveţia, Germania…). Amintim dintre fraţii marcanţi pe John Nelson Darby (1800-1882), George Müller (1805-1898), Edward Cronin (1801-1882), Anthony Norris Croves (1795-1853), Jim Elliot (1927-1956) ş.a. Pe 1 octombrie 1899 are loc la Bucureşti prima adunare de vestire a Evangheliei în România. Iniţial a fost în limba franceză, apoi în limba română şi se va întinde uşor în toată ţara. De subliniat este contribuţia majoră a pionierilor E. H. Broadbent (1861-1945)[1], Francis Berney (1899-1909), Charles Aubert, Paul Perret (1895-1961), Stan M.P. Segărceanu, Florea Moisescu, Ilie Georgescu, David Theodorescu ş.a. Aceste Adunări locale s-au dezvoltat, s-au răspândit şi au primit numele de Creştini după Evanghelie. Un amănunt interesant şi demn de remarcat este faptul că noi ne-am numit “creştini”, iar statul român ne-a dat denumirea de “creştini după Evanghelie” înţelegând accentul pus de noi pe învăţătura Scripturii. În 1939, statul român a comasat creştinii după Evanghelie cu cei după Scriptură (ramura tudoristă a Fraţilor) formând Cultul Creştin după Evanghelie. Diferenţa majoră dintre cele două, separate în anii ’90, este doctrina botezulului. Primii practică botezul credinţei, iar ceilalţi botezul copiilor mici. Dar ambele ramuri au dat oameni ai credinţei de mare valoare, dintre care amintim pe Florea Moisescu, Marin Ionescu, Alexandru Panaitescu, Gheorghe Giuvelea, Ioan Severa, Teodor Popescu, Emil Constantinescu, Nae Ionescu, Nicolae Tonoiu ş.a.

Şi acum, după acest mic excurs istoric, să vedem câteva principii de bază ale creştinilor după Evanghelie care ne fac să fim ceea ce suntem:

1. În primul rând suntem creştini după Evanghelie pentru că noi credem Biblia şi considerăm Cuvântul lui Dumnezeu ca infailibil. Autorul epistolei către Evrei spune că “După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile.”(1:1-2). Domnul Isus este forma supremă de revelaţie a lui Dumnezeu. De asemenea, Apostolul Pavel spune că “Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 3:16-17). Aşadar, credem Scriptura şi facem din ea cartea noastră de căpătâi de unde ne luăm resursele necesare pentru umblarea în credinţă. Biblia ne revelează un Dumnezeu în Trinitate, planul de mântuire al acestui Dumnezeu cu omul, istoria omenirii şi sfârşitul vremurilor, principiile de bază pentru o viaţă creştină ş.a. De asemenea cred ca după încheierea canonului Bibliei Dumnezeu nu va mai da nici o revelaţie în afara Scripturii. Cuvântul este revelaţia completă şi suficientă a Domnului pentru noi oamenii.

Va urma…

[1] Autorul cărţii Drumul Bisericii, tradusă de Constantin Pascu şi publicată de Cultul Creştin după Evanghelie din Republica Socialistă România – Bucureşti, 1980 – în 100 de exemplare.

Bogdan Emanuel Răduţ

Sursa: http://www.emyradut.blogspot.com/2011/01/de-ce-sunt-crestin-dupa-evanghelie-pe.html/

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: