Despre Creştinii după Evanghelie (2)

by

Continuăm cu episodul 2:

2. În Adunările creştine după Evanghelie se practică Cina Domnului, Masa de aducere aminte, ca act de închinare înaintea lui Dumnezeu în fiecare duminică. Primele Adunări Frăţeşti au fost strângeri ale fraţilor în jurul Mesei Domnului, pentru a celebra moartea şi învierea Domnului Isus pentru noi. Acest act de cult are loc în fiecare duminică, repetând ceea ce făceau primii creştini în ziua întâi a săptămânii. Locul principal în întâlnirile Adunării îl are Masa Domnului, un act de simplitate şi totodată de mare profunzime spirituală. Nu credem în transsubstanţiere, credem doar că pâinea şi vinul simbolizează trupul şi sângele Domnului Isus, iar actul în sine este o aducere aminte. Facem lucrul acesta ca o poruncă de îndeplinit până va veni Domnul Isus (cf. Luca 22:19 şi 1 Corinteni 11:24-25). Cei care iau parte la Cina Domnului sunt botezaţi la maturitate şi fac lucrul acesta cu deplină responsabilitate.

3. Creştinii după Evanghelie se bazează pe preoţia tuturor credincioşilor. Biserica este împreună lucratoare cu Dumnezeu (cf. 1 Corinteni 3:9). Lucrarea publică în Biserica locală este făcută de fraţi, iar conducerea este colectivă a Sfatului de fraţi (oameni cu maturitate spirituală şi răspundere în Adunare). În Adunările creştine după Evanghelie nu există ierarhie sau pastori, lucrarea este condusă de Duhul lui Dumnezeu prin fraţii din Adunarea locală, potrivit cu darul duhovnicesc dat fiecăruia în parte. Surorile se roagă în Biserică şi au datoria să le înveţe pe cele tinere şi copiii Adunării, dar nu au dreptul la a da învăţătură publică în Adunare. De asemenea nu există practica ordinării sau a hirotonisirii slujitorilor, astfel orice frate din Adunare cu dar recunoscut de ceilalţi poarte predica Cuvântul lui Dumnezeu.

4. În general creştinii după Evanghelie susţin o poziţie cesaţionistă, afirmând că “darurile-semne” (vorbirea în limbi, minunile, prorociile şi vindecările) au încetat odată cu încheierea Canonului Scripturii. Astfel resping pretenţiile altor confesiuni penticostalo-carismatice! Consider însă, într-o accepţiune personală, că Duhul Sfânt dă daruri cum voieşte şi cui voieşte, astfel alegerea este a Lui (cf. 1 Corinteni 12:1-11). Acest lucru a fost şi este însă un veritabil subiect de dispută teologică, de aceea să lăsăm Scriptura să ne lumineze mintea fiecăruia, renunţând astfel la propriile prejudecăţi. Singura autoritate în materie de învăţătură o are Scriptura!

Bogdan Emanuel Răduţ

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: