Recunoaşte că nu eşti indispensabil – Zac Poonen

by

Cuvântul Săptămânal, Martie 2012 (3)

Christian Fellowship Church, Bangalore, India

http://www.cfcindia.com

————————————————————

Recunoaşte că nu eşti indispensabil – 
Zac Poonen
Nimeni nu e de neînlocuit în biserica lui Hristos. Lucrarea lui Dumnezeu poate merge mai departe liniştită fără noi. De fapt, ea poate continua chiar mult mai bine fără contribuţia acelor oameni îngâmfaţi care se consideră de neînlocuit! Trebuie să recunoaştem în permanenţă acest fapt. Am citit odată despre o reţetă de a smeri sufletul oricui s-ar considera „indispensabil”! Se spunea să umple o găleată cu apă şi să-şi afunde în ea mâna până la încheietură – şi apoi s-o scoată. Apa lipsă va reprezenta măsura în care i se va simţi lipsa când el nu va mai fi!! Darurile noastre sunt folositoare bisericii; dar nimeni nu este indispensabil.

Trebuie să fim dispuşi să ne retragem în fundal ori de câte ori ne cheamă Dumnezeu la aceasta. Însă, lucrătorul creştin ego-centrat nu va accepta niciodată aceasta. El va dori să-şi menţină poziţia cât mai mult posibil. Numeroşi astfel de „lideri creştini” dispar astăzi în „tronourile” lor, îngreunând lucrarea lui Dumnezeu. Ei nu ştiu ce înseamnă să se retragă în fundal şi să lase pe altcineva să le ia locul.

Poate că ai auzit zicala că succesul fără un succesor este un eşec. Isus a mărturisit aceasta, pregătindu-şi oamenii să ducă mai departe lucrarea Lui. În 3 ani şi jumătate El îi instruise pe alţii care să preia conducerea lucrării Lui. Ce exemplu de urmat pentru noi!

Pavel a recunoscut necesitatea instruirii altor oameni care să continue lucrarea sa. În 2 Timotei 2:2, el i-a spus lui Timotei: „Şi ce-ai auzit de la mine, în faţa multor martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii” (a patra generaţie). Ce spunea de fapt Pavel era: „Trebuie să te asiguri că încredinţezi această comoară altora. Să nu împiedici vreodată oamenii mai tineri decât tine să ajungă sus.” Chiar şi oamenii de afaceri recunosc principiul potrivit căruia „succesul fără un succesor este un eşec”. Însă, numeroşi lideri creştini nu recunosc aceasta. Cu adevărat, „fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii” (Luca 16:8).

Cu siguranţă nu e vorba de altceva decât de egocentrism când un om ajunge să fie gelos pe cineva mai tânăr care poate face lucrurile mai bine decât el. Cain a fost gelos pe faptul că Dumnezeu îl primise pe Abel iar pe el îl respinsese. Dacă Abel ar fi fost mai mare decât el, poate că ar fi suportat. Dar tocmai faptul groaznic că fratele lui mai tânăr era mai bun decât el, aceasta l-a făcut suficient de furios ca să-l ucidă pe Abel.

Vedem acelaşi lucru în cazul lui Iosif şi al fraţilor săi. Iosif a primit revelaţii divine şi aceasta i-a făcut pe toţi cei zece fraţi mai mari să plesnească de invidie – atât de invidioşi încât au vrut să-l ucidă.

Împăratul Saul a fost gelos pe tânărul David pentru că femeile au cântat: „Saul a ucis cu miile dar David a ucis cu zecile de mii”. Din acea zi s-a hotărât să-l ucidă. Istoria umanităţii – şi, vai! istoria bisericii creştine deopotrivă – abundă cu aceeaşi poveste de nenumărate ori.

În acelaşi fel, fariseii bătrâni au fost geloşi pe popularitatea tânărului Isus din Nazaret, hotârându-se să-L răstignească, cu orice preţ.

Pe de altă parte, ce contrast înviorător este să ne uităm la un om ca Barnaba din Noul Testament. El era un lucrător experimentat care l-a luat pe noul convertit Pavel sub aripa sa, când nimeni altcineva nu l-ar fi acceptat. Barnaba l-a adus în biserica din Antiohia şi l-a încurajat. În Faptele Apostolilor, capitolul 13, citim că Barnaba şi Pavel au plecat împreună într-o călătorie misionară. Şi când Barnaba a văzut că Dumnezeu l-a chemat pe acest lucrător tânăr, Pavel, într-o lucrare mai mare decât a lui, el s-a retras de bunăvoie şi s-a pierdut elegant în fundal. Iar expresia „Barnaba şi Pavel”, din cartea Faptele Apostolilor, se schimbă aproape de neobservat în „Pavel şi Barnaba”. Biserica creştină are de suferit în zilele noastre pentru că puţini sunt aceia ca Barnaba care să ştie ce înseamnă să te retragi şi să-l laşi pe altul să se distingă. Suntem gata să ne retragem când este vorba de chestiuni fără nicio importanţă. Când este să ieşim pe o uşă, de exemplu, nu ne supărăm să ne retragem şi să-i permitem altuia să iasă primul. Dar în chestiunile care contează – cum ar fi poziţia şi conducerea în biserica creştină – nu mai suntem aşa de prompţi ca să ne retragem. Viaţa sinelui nostru este foarte înşelătoare. Putem manifesta o falsă smerenie în lucrurile care nu contează. Dar, în chestiunile importante ne putem vedea pe noi înşine aşa cum suntem cu adevărat.

Traducerea în limba română: Maria Magdalena

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: