Archive for November, 2012

Concentrează-te asupra vieţii tale lăuntrice şi ascultării faţă de cuvântul lui Dumnezeu – Zac Poonen

29 November 2012

Cuvântul Săptămânal, Octombrie 2012 (4)

Christian Fellowship Church, Bangalore, India

http://www.cfcindia.com/romanian

————————————————————

Concentrează-te asupra vieţii tale lăuntrice şi ascultării faţă de cuvântul lui Dumnezeu –

Zac Poonen

În vechiul legământ accentul a fost întodeauna pus pe exterior – „din pricina împietririi inimilor oamenilor” (Matei 19:8). Legea accentua curăţenia la exterior. În contrast, noul legământ accentua mai întâi curăţenia „înlăuntrul paharului” (Matei 23:25,26). Isus a spus în acel verset (v. 26) că odată ce lăuntrul a fost curăţit, partea din afară automat va deveni curată, aşa că nu va mai fi nevoie să o curăţăm deloc la exterior. Putem vedea aceasta clar din Matei 5:21-30. Dacă ne-am curăţit inima de mânie, nu va mai fi pericolul de a comite crimă la exterior. În acelaşi fel, dacă ne-am curăţat inima de gânduri sexuale murdare, nu va exita pericolul de a comite adulter la exterior. Curăţă lăuntrul paharului şi exteriorul va deveni automat curat.

Acolo unde într-o biserică accentul se pune în primul rând pe aspectele exterioare – evitarea mersului la cinema, a fumatului, a băutului, a jocurilor de noroc, a purtării de bijuterii etc., – o astfel de biserică va deveni doar o biserică a vechiului legământ! Modul de a scăpa de relele exterioare nu este de a ne concentra asupra lor în primul rând, ci mai degrabă pe atitudinile lumeşti lăuntrice ale minţii care produc acele rele exterioare.

Nu poate exista curăţare lăuntrică fără judecare de sine. Este imposibil să zidim biserica dacă această curăţare interioară nu este predicată constant. Biblia ne spune să ne încurajăm unul pe altul zilnic în biserică pentru a evita a fi împietriţi prin înşelăciunea păcatului (Evrei 3:13; 10:25). Majoritatea „bisericilor” creştine nu au nici un interes în astfel de predicare, decât ocazional poate. Cu siguranţă nu zilnic! În consecinţă, dau naştere la farisei cu pahare curate doar pe afară. Aici, mireasa lui Hristos trebuie să fie diferită.

Accentul în creştinismul confesional este întodeauna pe „activitate” – predicare pe stradă, vizite din casă în casă, lucrare misionară etc. Toate acestea sunt bune. Dar din nefericire, au înlocuit ascultarea absolută de cuvântul lui Dumnezeu în mintea majorităţii creştinilor.

Isus a spus să-i învăţăm pe toţi creştinii să asculte tot ce El a învăţat (Matei 28:20). Dumnezeu cere ascultare mai mult decât jerfă (1 Samuel 15.22). Este un concept păgân acela că Dumnezeu ne cere să trecem prin diferite forme de suferinţă fizică pentru a dovedi dragostea noastră pentru El. Acesta este foarte răspândit în cultura păgână în India şi din păcate a străbătut şi creştinismul în ţara noastră. Spiritualitatea este de aceea văzută ca renunţare la servicul cuiva şi plecare într-un loc dificil, trecând prin diferite greutăţi, etc. Se poate ca toate acestea să implice mult sacrificiu, dar nu va fi niciodată un înlocuitor pentru ascultarea de cuvântul lui Dumnezeu.

Dragostea noastră pentru Dumnezeu nu se dovedeşte prin sacrificiu, ci prin ascultarea de poruncile Lui – aşa cum a spus Isus Însuşi în Ioan 14:15. Să ascultăm de tot ce ne-a învăţat Isus în Matei 5-7 este o mult mai mare dovadă a dragostei noastre pentru El decât oferind-I chiar 50% din salariul nostru sau renunţând la serviciul nostru pentru a deveni misionari.

Creştinismul confesional este clar ilustrat în activitatea neliniştită a Martei (Luca 10:39-42). Ea era sinceră, jerfitoare, altruistă, zeloasă în lucrarea ei pentru Domnul în bucătărie. Şi totuşi Domnul a mustrat-o. Sufletul ei era amar şi critic faţă de sora ei Maria, care se pare nu făcea nimic jerfitor pentru Domnul. Maria stătea tăcută la picioarele Domnului, aşteptând să audă cuvântul Lui înainte să facă ceva pentru El.

Aceasta ar trebuie să fie şi atitudinea noastră – nu activitate neliniştită, ci auzind ce are Domnul să ne spună şi apoi îndeplinind aceasta – nu făcând ceea ce raţiunea ne sugerează, ci făcând voia lui Dumnezeu.

Traducerea în limba română: Rebeca Thomas

Ai grijă de atitudinea ta faţă de semenii tăi credincioşi în nevoie – Zac Poonen

19 November 2012

Cuvântul Săptămânal, Octombrie 2012 (3)

Christian Fellowship Church, Bangalore, India

http://www.cfcindia.com/romanian

————————————————————

Ai grijă de atitudinea ta faţă de semenii tăi credincioşi în nevoie

– Zac Poonen

 

În Matei 25: 31-46, Isus consideră atitudinea noastră faţă de semenii noştri credincioşi în nevoie.

Vedem aici că unii vor moşteni împărăţia pentru că au slujit semenilor lor credincioşi ca Domnului. Slujirea lor a fost atât de mult în secret încât mâna lor stângă nu ştia ce face mâna lor dreaptă (Matei 6:3). Într-atât încât atunci când Domnul le reaminteşte de binele pe care l-au făcut, ei nici măcar nu îşi aduc aminte! (Matei 25:37-39).

Tot aici Isus a învăţat că orice slujire care o facem pentru cei mai neînsemnaţi fraţi ai Lui este considerată slujire făcută pentru El (Matei 25:40). Este significant că El vorbeşte aici despre cei mai neînsemnaţi, pentru că tendinţa noastră este să-i slujim pe cei mai importanţi dintre credincioşi şi să-i ignorăm pe cei săraci şi pe cei dispreţuiţi! Cei care sunt ocupaţi cu mâncat şi băut, cumpărat şi vândut, şi construit şi cultivat doar pentru ei înşişi, vor fi cu siguranţă lăsaţi în urmă când Isus se va întoarce (Luca 17:28, 34).

Doar cei a căror slujire a inclus un interes duios de a-i sluji pe semenii lor credincioşi vor fi luaţi sus. Într-un alt pasaj, Isus vorbeşte unui alt grup de oameni – care sunt în contrast cu acest grup. Aceştia sunt aceia care îşi amintesc toate lucrurile bune pe care le-au făcut în numele Domnului. Se află şi ei la scaunul de judecată, şi ei îi reamintesc Domnului că au scos demoni, au predicat, au vindecat bolnavii în numele lui Isus, etc. Dar ei sunt respinşi de Domnul, chiar dacă au făcut toate aceste lucruri, pentru că le lipsea cea dintâi cerinţă, aceea a unei vieţi de sfinţenie ascunsă înaintea lui Dumnezeu. Ei au fost absorbiţi de măreţia darurilor lor.

Este interesant să vedem contrastul.

Cei care au vindecat bolnavii sunt izgoniţi afară (Matei 7:22, 23). Dar cei care doar au vizitat pe bolnavi moştenesc împărăţia! (Matei 25:34,36). Dumnezeu nu ne cere să vindecăm pe bolnavi dacă nu ne-a fost dat „înzestrarea” darului vindecării. Dar putem vizita bolnavii şi să-i încurajăm şi să-i binecuvântam în numele Domnului. Vom vedea atunci că suntem gata pentru întoarcerea lui Hristos, în timp ce mulţi care au vindecat bolnavii sunt lăsaţi în urmă! Să-i slujim pe ceilalţi în felul acesta trebuie să fim dispuşi să fim incomodaţi.

Cei care nu vor niciodată ca planurile lor zilnice să fie perturbate de întreruperi din partea oamenilor nevoiaşi, vor fi cu siguranţă lasaţi în urmă când va veni Isus. Trebuie să sacrificăm timp, bani şi mai presus de toate, planurile noastre şi voia noastră, dacă vrem să-i slujim pe alţii în numele Domnului.

Egoismul este atât de înrădăcinat în firea noastră, încât chiar şi atunci când ne-am curăţat de păcate ca pofta ochilor, mânie şi invidie, este posibil să trăim doar pentru noi înşine. Poate exista o sfinţenie, ca sfinţenia fariseiilor, care este preocupată doar cu noi înşine şi care nu ne eliberează de egocentrism. Aceasta poate fi o imitaţie a sfinţeniei adevărate; totuşi este uşor să fii înşelat de ea.

Isus ne-a învăţat să ne rugăm „Dă-ne…Iartă-ne…Izbăveşte-ne…”(Matei6:11-13). O sanctificare care nu ne dă o preocupare pentru ceilalţi care sunt încă în păcatele lor şi în nevoie, este o imitaţie fără valoare care este bună de aruncat la gunoi.

Trebuie să ne reorintăm felul de a gândi („reînoirea minţii voastre” Romani 12:2) cu scopul de a ne pune în „pielea altora” şi a-i înţelege prin ce trec. Aceasta este gândire asemeni lui Hristos, care ne pregăteşte să moştenim împărăţia viitoare. Unul care se gândeşte doar la nevoile lui şi ale familiei lui, oricât de „sfânt” ar fi, el se înşeală singur dacă crede că este gata pentru venirea lui Hristos.

Traducerea în limba română: Rebeca Thomas

Dragostea dintâi – Dragoste pentru Domnul şi dragoste unul pentru altul – Zac Poonen

15 November 2012

Cuvântul Săptămânal, Octombrie 2012 (2)

Christian Fellowship Church, Bangalore, India

http://www.cfcindia.com/romanian

————————————————————

Dragostea dintâi – Dragoste pentru Domnul şi dragoste unul pentru altul – 

– Zac Poonen

În Apocalipsa 2:2-3 Domnul laudă mesagerul de la Efes pentru osteneala şi răbdarea lui şi pentru eforturile lui de a ţine biserica pură de oameni răi. Fără îndoială a luptat o bătălie împotriva deşertăciunii lumeşti pentru a o împiedica de a intra în biserică. Nu doar aceasta, el chiar s-a străduit să ţină biserica pură în doctrină. El i-a încercat pe cei ce au pretins a fi apostoli şi a dovedit afirmaţiile lor a fi false.

Mesagerul bisericii din Efes a „îndurat” pentru numele Domnului fără a se da bătut (Apocalipsa 2:3). Ce om minunat a fost acest mesager conform standardelor majorităţii creştinilor. Şi ce biserică minunată părea să fie biserica din Efes – una care tudeşte, rabdă, ţine departe oamenii răi, ţine afară doctrine false şi îi demască pe înşelători – punând în acest fel accentul pe ambele, neprihănire a vieţii şi puritate a doctrinei. Ai fi crezut că o astfel de biserică are tot ce vrea Domnul să găsească într-o biserică. Dar vai, nu a fost aşa. Îi lipsea lucrul principal pe care-l căuta Domnul. Şi-a lăsat dragostea dintâi – dragostea pentru Domnul şi dragostea unul pentru altul (Apocalipsa 2:4).

Ce le-a spus Domnul în esenţă este aceasta: „În mijlocul zelului vostru şi a activităţii voastre, M-aţi pierdut din privire. Aţi pierdut acea consacrare pasionată care aţi avuto odată pentru Mine. V-aţi ţinut departe de rău şi a-ţi evitat erorile doctrinale. Dar amintiţi-vă cum mă iubeaţi fierbinte la început când v-aţi convertit şi cum făceaţi atunci totul din dragoste pentru Mine. Acum totul a degenerat într-o rutină plictisitoare. Încă mergeţi la întâlniri, citiţi Biblia şi vă rugaţi. Dar totul a devenit un ritual.” Biserica devenise aici ca o soţie care îşi slujea soţul cu bucurie din dragoste pentu el, dar care acum considera aceleaşi sarcini o corvoadă – pentru că focul dragostei se stinse-se în căsnicia ei. În zilele de altădată, obişnuia să-şi aştepte nerăbdătoare bărbatul în fiecare seară să se întoarcă de la birou. Dar nu acum. Îi este încă credincioasă, dar şi-a pierdut dragostea dintâi.

Ce doreşte un şot de la soţia lui în primul rând? Este dragostea ei sau strădaniile ei? Bineînţeles că dragostea ei. Este la fel şi cu Domnul. El doreşte dragostea inimii noastre mai întâi şi pe primul loc. Când aceasta nu mai este, tot ce facem devin fapte moarte. Faptele bune devin fapte moarte când dragostea pentru Dumnezeu nu este forţa motrice din spatele acestora.

Credincioşii aici şi-au pierdut deasemenea dragostea lor fierbinte unul pentru celălalt. Nu mai puteau fi îngăduitori cu slăbiciunile unul altuia sau să treacă cu vederea păcatele unul altuia. Şi-au pierdut şi dragostea unul pentru altul. Mesagerul şi-a pierdut dragostea dintâi – şi treptat biserica deasemenea a devenit asemeni mesagerului ei.

Aceasta nu era o eroare minoră. Era o cădere uriaşă – pentru că Domnul spune „Aminteşte-ţi deci de unde ai căzut.” De obicei noi credem că un credincios a căzut doar atunci când cade în adulter, furt sau fumat etc. Când însă devenim simţitori la vocea Duhului, vom recunoaşte că chiar şi cea mai mică pierdere a devotamentului pentru Domnul şi cea mai mică răcire în dragostea pentru ceilalţi este deasemenea semn de renegare.

Era o singură soluţie la această problemă. ”Pocăieşte-te şi fă faptele care le făceai la început” spune Domnul (Apocalipsa 2:5).

Traducerea în limba română: Rebeca Thomas

10 November 2012

Despre efectele secundare (sau principale?) ale muzicii, o voce avizata: pr. dr. Iamandescu, de la catedra de Psihologie Medicala si Psihosomatica a UMF “Carol Davila”.

Atenţie la renegare progresivă – Zac Poonen

4 November 2012

Cuvântul Săptămânal, Octombrie 2012 (1)

Christian Fellowship Church, Bangalore, India

http://www.cfcindia.com/romanian

————————————————————

Atenţie la renegare progresivă

– Zac Poonen

În 1 Împăraţi capitolul 2 citim că Solomon şi-a început domnia prin a ucide pe fratele său vitreg Adonia (v.19-27), vărul primar Ioab (v.28-35) şi pe Şimei (v.36-46). Ce mod urât de a începe domnia cuiva. Şi când te gândeşti că a fost David, omul după inima lui Dumnezeu, acela care i-a sugerat toate acestea lui Solomon şi în acest fel l-a pornit pe calea distrugerii! Acesta este rezultatul pe termen lung a unui amărăciuni necurăţate, prin care mulţi sunt pângăriţi. Însă Solomon şi-a imaginat totuşi că Dumnezeu îl va binecuvânta în ciuda tuturor acestora (v.45). Cât de mult se poate înşela o persoană.

Capitolul 3: Odată ce începi pe calea greşită, mergi din ce în ce mai departe de Dumnezeu! Următorul lucru pe care l-a făcut Solomon a fost să se căsătorească cu o femeie păgână – fiica lui Faraon. Dacă David şi-ar fi petrecut ultimele lui zile sfătuindu-l pe Solomon cum să se căsătorească întelept, în loc să-l înveţe cum să se răzbune, ce întorsătură ar fi luat lucrurile în viaţa lui Solomon. Tu ce sfat le dai copiilor tăi? Care sunt cele mai importante lucruri pentru tine în viaţă?

Citim că “Solomon ‘iubea pe Domnul’ numai că aducea jerfe şi tămâie pe înălâţimi” (3:3). Ce contradicţie! Solomon s-a autodistrus în final datorită acestor compromisuri. A trăit o viaţă dublă – una în templu, alta în privat. Din nefericire, aşa trăiesc şi mulţi creştini astăzi. Ei fac multe expresii de dragoste răsunătoare pentru Dumnezeu. Însă în privat ei trăiesc în necinste şi păcat. În final micile lor renegări devin mari şi îi distrug.

I-au luat 6 ani lui Solomon să construiască templul Domnului (6:38) şi treisprezece ani să îşi construiască propria lui casă (7:1). Aşa că ştim pe care a pus mai multă valoare! Aceasta este o bună descriere a multor oameni care fac lucrare creştină astăzi. Fac lucrare “creştină” desigur. Însă scopul lor primar este propria lor casă şi confortul propriei familii. Lucrarea lui Dumnezeu şi casa lui Dumnezeu sunt secundare. Predicarea evangheliei i-a făcut bogaţi.

Renegarea lui Solomon a fost treptată – aşa cum este orice renegare. Şi-a început domnia prin uciderea de oameni. Ar fi putut cu uşurinţă să-l contrazică pe David şi să refuze să ucidă pe Şimei şi pe Ioab. Ar fi putut să-l ierte pe Adonia şi să nu-l fi ucis. Odată ce a început să o ia în jos, panta a devenit a devenit mai abruptă. Apoi, s-a căsătorit cu fata Faraonului – pentru bogăţia ei evident. Apoi a petrecut treisprezece ani construindu-şi propria casă. Toate aceste, în ciuda faptului că Dumnezeu i-a dat atâta înţelepciune. De multe ori am văzut în lucrătorii creştini o abatere înspre lume chiar de la începutul vieţii lor. Încep să-şi caute propriile drepturi din momentul în care îşi încep lucrarea. Când îi vezi ceva ani mai târziu, ei au devenit experţi în a-şi căuta propriul interes.

Dar Dumnezeu totuşi şi-a iubit poporul Lui, în ciuda renegării regelui lor. Aşa că a umplut templul cu slava Lui când acesta a fost terminat (8:10). A fost la fel ca atunci când Moise a terminat de făcut chivotul. Templul a fost zidit după acelaşi model ca chivotul, dar într-o proportie mult mai mare şi mai grandioasă.

Solomon s-a rugat o frumoasă rugăciune de dedicare (8:22-61). Apoi Domnul i s-a arătat a doua oară şi i-a zis că rugăciunea i-a fost ascultată, şi l-a îndemnat să umble cu inima curată şi în neprihănire pentru ca împărăţia lui să fie întemeiată. El l-a atenţionat deasemenea pe Solomon, că dacă se va abate de la a-l sluji pe Domnul, Israel va fi înlăturat din ţară şi templul va deveni o grămadă de ruine (9.3-9).

Exact aceasta s-a întâmplat când babilonienii au venit şi au capturat pe Iuda şi au distrus templul. Dumnezeu I-a avertizat “Să nu credeţi că puteţi trăi cum vreţi şi Eu voi continua să vă binecuvântez.” Dumnezeu ne avertizează cu mult timp înainte ca noi să apucăm pe căi greşite.

În capitolul 10 cititm depre regina din Şeba venind şi întâlnindu-l pe Solomon, pentru că auzise despre minunata lui înţelepciune. Dar în ciuda reputaţiei lui mondiale pentru înţelepciune, Solomon era un om complicat. Putea să se roage rugăciuni frumoase Domnului în public, ca majoritatea creştinilor. Dar în viaţa privată era la fel de nelegiut ca oricine – iarăşi, ca mulţi creştini. A concurat cu Samson în pofte trupeaşti – pentru că şi-a luat 700 de neveste; şi ca şi cum aceasta nu era îndeajuns, a ţinut deasemenea şi 300 de concubine –majoritatea cărora erau dintre popoarele păgâne din împrejurimi (11:1-3). Probabil le-a văzut pe fiecare dintre ele odată la trei ani. Într-un final, acele soţii l-au întors de la Domnul, înspre închinarea la idoli.

Când Solomon a apucat pe căi greşite, Dumnezeu a fost mâniat pe el şi I-a spus că îi va separa împărăţia în două (11:9). Dar pentru că David a fost un om evlavios, Dumnezeu nu a făcut aceasta în timpul lui Solomon (11:12). Vedem aici cât de mult sunt binecuvântaţi copii datorită evlaviei tatălui lor! Dumnezeu a ridicat duşmani împotriva lui Solomon, dar el nu s-a căit (11:14). Când Solomon s-a temut că Ieroboam avea să se răzvrătească împotriva lui, a încercat să-l trimită pe Ieroboam la moarte (11:26). Ieroboam a devenit mai târziu rege peste împărăţia divizată. Şi astfel Solomon a murit (11.43).

Traducerea în limba română: Rebeca Thomas

3 November 2012

Nu ma pot abtine sa redirectionez acest post catre germania evanghelica. O voce oarecum solitara, o analiza pertinenta, dar fara pretentie de exhaustivitate, solutii izvorate din viata eclesiastica.

Cu drezina

Știu că sunt mult hulite și bălăcărite, de unii, adulate și elogiate, de alții. Voi încerca să nu mă situez în niciuna dintre tabere. Fiindcă, problema pe care vreau s-o ridic are rădăcini destul de ramificate, dispersând astfel responsabilitățile în mai multe părți.

Recent am avut prilejul să remarc – de fapt, era doar o reconfirmare a unor observații mai vechi – că, în contexte care permit acest lucru, „trupele de laudă și închinare” se delectează adesea cu piese laice. Repertoriul cel mai vizitat este cel romantic.

E de așteptat și de înțeles să fie așa. De așteptat, pentru că dragostea n-are frontiere confesionale. De înțeles, pentru că e singura zonă cât de cât sigură ce poate fi exploatată fără teama unor derapaje grave în decor.

Faptul că se apelează la acest repertoriu, că se comit mici gesturi de rebeliune trădează, în opinia mea, nevoia de a exprima mai mult…

View original post 859 more words

1 November 2012

Inca o zi pana la inceperea primei conferinte Peniel in Germania!
Ultimul program, sambata seara, este un program special de evanghelizare, se va intra fara taxa de participare. Puteti sa invitati prieteni, cunoscuti, chiar daca nu vorbesc limba romana, se va traduce in casti in germana!

Germania Evanghelica

View original post

1 November 2012

Persona

http://danutm.files.wordpress.com/2011/06/divers-bcr-nu-gandim-la-fel.png?w=349&h=321

Asa cum ma asteptam, marea banca ‘europeana’ BCR, mai precis biroul de PR condus de to’varasul’ Ionut Stanimir, a trecut la represalii, asa cum s-a intimplat si data trecuta (vezi AICI si AICI), cind o mina nevazuta (n-o fi fost tot el?) a apelat la santaj.

Ma simt ca in perioada comunista, cind securistii imi amenintau tatal ca daca nu-si linisteste baiatul s-ar putea sa ramina fara el. Mai lipseste sa incerce a dea cu masina peste mine. In definitiv este vorba de bani. MULTI bani!

Iata ce-mi scrie astazi Ionut Stanimir (oricit ma straduiesc, nu-i pot spune ‘domn’):

Stimate Domn,

Presupunerile pe care le faceti va apartin in totalitate. Acestea nu au legatura cu realitatea si le respingem ferm.

Clipurile publicitare reprezinta scenarii fictive. Ele pot fi urmarite sau nu. Mesajul lor este strict unul comercial.

V-am notificat cordial asupra discriminarilor pe care le presupune adoptarea instantelor Dvs…

View original post 175 more words