Archive for January, 2013

ProChrist in limba romana

30 January 2013

handzettel_rumaenisch_web_seite_2

Advertisements

Iuliu Centea si Ligia Bodea in Germania

29 January 2013

Pe data de 2 februarie 2013 va avea loc o Conferinta cu program de tineret, concert de muzica si altele.

Vorbitorul principal este Iuliu Centea (Oradea).

Va canta Ligia Bodea si alti cantareti si grupe din zona.

Intalnirea incepe la ora 15.00 cu un program de tineret, la ora 17.00 concert de muztica crestina, ora 19.00 serviciu divin.

Pentru detalii luati legatura cu Kornelius Krumbacher din Trossingen.

 

ProChrist Impulse: Gottesdienst am 03.Februar 16.00 Uhr

27 January 2013

Im Namen des Vaters, des Sohnes und des Heiligen Geistes möchten wir am 03. Februar 2013 mit Ihnen als gemeinsamen geistlichen Start einen Gottesdienst feiern. Wir werden zusammen beten, mit Hansi Scharnowski und seiner ProChrist-Combo singen und auf die Predigt von Ulrich Parzany hören. Für die Kinder ist Daniel Kallauch mit seinem Freund Willibald am Anfang mit dabei.

Zu diesem besonderen Gottesdienst ist die ganze Gemeinde eingeladen. ProChrist Impulse bietet Gelegenheit, in den Gemeinden weitere Interessenten für die Mitarbeit bei ProChrist 2013 zu gewinnen. Außerdem dient die Veranstaltung der gemeinsamen geistlichen Motivation, der übergemeindlichen Zusammenarbeit und der technischen Vernetzung.

Impuls

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

mehr: hier.

ProChrist 2013 – Stuttgart

21 January 2013

Plakat 2013 DIN A0_STUTT NEU-1

Probabil că cel mai mare eveniment evanghelistic din Europa este festivalul ProChrist.

În urmă cu 20 de ani, un grup de oameni cu cu mare pentru răspândirea evangheliei au înființat  fundația ProChrist. Țelul lor era ca odată la trei ani să organizeze o evanghelizare de o săptămână, la care să poată participa atât biserica evanghelică (Landeskirche) cât și denominațiile evanghelice independente

Prima evanghelizare, organizată în 1993 în Essen s-a bucurat de un succes și un răsunet neașteptat.   Vorbitor a fost Billy Graham.

De atunci, cu un ritm de 2 până la 4 ani, ProChrist mobilizeaza mii de voluntari, pune în mișcare un  mecanism uluitor pentru a răspândi Evanghelia pe continentul european. Specific acestui eveniment evanghelistic este transmiterea simultană prin satelit în mai toate țările din Europa.

Și în România, canalul de televiziune Alfa și Omega va transmite anul acesta timp de 8 zile această      evanghelizare.

ProChrist Stuttgart 2013

16 January 2013

Plakat 2013 DIN A0_STUTT NEU-1

11 January 2013

B a r z i l a i - e n - D a n (Un Barzilai izvorât din Dan)

(primită prin E_Mail)

Una dintre hartile amiralului turc din secolul 16, Piri Reis, starneste controverse si poate da peste cap toata istoria umanitatii.

Concluziile savantilor – o harta facuta din avion sau alt aparat de zbor, o harta mai veche decat gheata care acopera Antarctica, o harta mai detaliata decat

View original post 985 more words

Funcţia principală a bisericii este să dea lumină – Zac Poonen

6 January 2013

Cuvântul Săptămânal, Decembrie 2012 (3)

Christian Fellowship Church, Bangalore, India

http://www.cfcindia.com/romanian

————————————————————

Funcţia principală a bisericii este să dea lumină – Zac Poonen

În Apocalipsa 1:11-20 este scris: „Scrie într-o carte ceea ce vezi şi trimite-le-o celor şapte biserici – în Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardis, Filadelfia, Laodiceea!” M-am întors să văd ce voce vorbea cu mine – şi când m-am întors am văzut şapte sfeşnice de aur, iar în mijlocul lor pe cineva care semăna cu Fiul Omului. Era îmbrăcat într-o robă care-I ajungea până la picioare şi purta un brâu de aur peste piept. Capul şi părul Îi erau albe ca lâna albă sau ca zăpada, ochii Îi erau ca flacăra focului, picioarele Îi erau ca bronzul încins în cuptor, iar vocea Îi era ca vuietul multor ape. În mâna dreaptă avea şapte stele şi din gură Îi ieşea o sabie ascuţită, cu două tăişuri. Faţa Lui era ca soarele atunci când străluceşte în toată puterea lui. Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui, ca mort. El şi-a pus peste mine mâna dreaptă şi mi-a zis: “Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel viu! Am fost mort, dar acum sunt viu pentru totdeauna! Eu am cheile morţii şi ale locuinţei morţilor! Aşadar, scrie ce ai văzut, ce este acum şi ce urmează să se întâmple după acestea! Cât despre misterul celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna Mea dreaptă şi al celor şapte sfeşnice de aur – cele şapte stele sunt îngerii celor şapte biserici, iar cele şapte sfeşnice sunt cele şapte biserici.“

Dumnezeu ne dă mesaje nu doar pentru noi, ci şi pentru alţii. Când Dumnezeu ne vorbeşte, este un obicei bun să notăm în scris ceea ce auzim, aşa cum i s-a poruncit lui Ioan să facă aici (v.11). Poate că altfel el ar fi uitat ce i-a vorbit Dumnezeu.

Mesajul în acest caz a fost pentru cele şapte biserici din Asia. Ceea ce era cunoscut atunci ca Asia, este astăzi o mică parte din Turcia. Toate aceste 7 biserici erau amplasate pe o rază de 75 de mile. Observaţi însă că deşi erau aşa de aproape una de cealală, nu erau numite colectiv “BISERICA din Asia”. Erau numite “BISEICILE din Asia”.

Acesta este un detaliu minor, însă foarte important. “Biserica din Asia” ar fi însemnat că aceste biserici deveniseră o confesiune cu sediu central. Însă “bisericile din Asia” indică faptul că fiecare biserică era o biserică locală direct sub autoritatea Domnului.

Biserica este o lucrare a lui Dumnezeu, zidită de Hristos. Confesiunile sunt lucrarea oamenilor. Toate învăţăturile şi scrierile apostolilor indică clar că voia lui Dumnezeu este ca fiecare biserică să fie direct sub autoritatea lui Hristos şi nu parte a unei confesiuni.

Nu exista nici un episcop sau administrator responsabil de aceste şapte biserici, căruia Ioan să îi trimită aceste scrisori pentru a le distribui bisericilor. Fiecare scrisoare a trebuit să fie trimisă individual mesagerului acelei biserici – pentru că fiecare biserică era un ansamblu independent. Domnul a atribuit apostoli bisericilor. Ioan însuşi era unul dintre aceştia. Dar Domnul nu a atribuit episcopi şi conducători.

Nu există o aşa numită “Biserica din India”. Sunt biserici în India, şi acestea sunt zidite de Domnul în diferite localităţi, fiecare dintre acestea direct sub autoritatea Lui.

Scopul final al lui Satan este să-şi zidească propria lui “biserică” mondială, Babilon. Şi primul pas înspre acest scop a fost să grupeze bisericile în confesiuni cu multe secole în urmă. El ştia că misiunea de a zidi Babilonul ar fi fost alminteri imposibilă. Noi nu trebuie să fim ignoranţicu privire la uneltirile lui Satan.

Cele şapte sfeşnice de aur simbolizează cele şapte biserici (v.20). Sub vechiul legământ, templul avea UN SINGUR sfeşnic cu şapte ramuri. Aceasta pentru că toate seminţiile lui Israel erau ramuri ale unei singure “confesiuni” cu sediul central şi liderii săi în Ierusalim.

Este însă diferit sub noul legământ. Sunt şapte sfeşnice diferite, fiecare total separat de cealălalt. Motivul, aşa cum am văzut mai sus, a fost pentru că fiecare bisercă era în mod independent sub autoritatea lui Hristos, cu toate acestea în părtăşie cu alte biserici prin intermediul Capului.

Biserica, fiind numită sfeşnic, indică faptul că în ochii lui Dumnezeu funcţia ei principală este să dea lumină. Sfeşnicile fiind din aur indică originea Divină a adevăratei biserici. Este zidită de Domnul şi nu de oameni.

Un sfeşnic nu este menit a fi doar un ornament. În acelaşi fel nici biserica! Lumina pe care fiecare biserică trebuie să o ofere este Cuvântul lui Dumnezeu, care singur este o lumină pe cărarea nostră în această lume întunecată (Psalmul 119:105). Când în loc să ofere această lumină, aşa numitele “biserici” încep să se specializeze în conducerea de şcoli şi spitale şi în a face lucrare socială, putem să fim siguri că s-au îndepărtat de la scopul primar al lui Dumnezeu.

Când Ioan s-a întors să vadă cine vorbea, el l-a văzut pe Isus (v.12,13). Dar l-a văzut în mijlocul bisericilor. Domnul caută să se dezvăluie şi să le vorbească altora prin biserica locală.

Primul sălaş al lui Dumnezeu menţionat în Biblie este rugul aprins pe care l-a văzut Moise în pustie (Deuteronom 33:16). Asemeni lui Ioan, şi Moise s-a întors atunci să vadă acea privelişte minunată. Şi atunci Dumnezeu I-a vorbit (Exod 3:3).

În ziua de azi, biserica este sălaşul lui Dumnezeu. Dumnezeu doreşte ca fiecare biserică să fie în flăcări cu Duhul Lui asemeni rugului aprins. Când oamenii se uită la biserica locală, ei ar trebui să vadă viaţa lui Hristos demonstrată prin membrii acelei biserci. Apoi, Dumnezeu le poate vorbi oamenilor prin bisercă.

Traducerea în limba română: Rebeca Thomas

6 January 2013

Dumnezeu şi-a găsit plăcerea în El – Zac Poonen

5 January 2013

Cuvântul Săptămânal, Noiembrie 2012 (2)

Christian Fellowship Church, Bangalore, India

http://www.cfcindia.com/romanian

————————————————————

Dumnezeu şi-a găsit plăcerea în El – Zac Poonen

Când Isus avea treizeci de ani, Tatăl a rostit aceste cuvinte despre El în mod public din cer „ Acesta este Fiul Meu preaiubit în care îmi găsesc plăcerea” (Matei 3:17). Şi aceasta a fost atunci când Isus nu făcuse încă nici măcar o minune şi nu ţinuse încă nici măcar o predică.

Atunci care a fost secretul Lui în a fi aprobat de Dumnezeu? Este evident că nu a fost datorită lucrării Lui, pentru că El nici măcar nu îşi începuse lucrarea publică. A fost datorită felului de viaţă pe care o trăise timp de treizeci de ani.

Noi suntem aprobaţi de Dumnezeu nu pe baza succesului lucrării noastre, ci mai degrabă pe baza credincioşiei noastre în faţa ispitelor pe care le înfruntăm zinic.

Singurele două lucruri despre care ni se spune cu privire la cei treizeci de ani nedezvăluiţi ai vieţii lui Isus (în afara întâmplării de la templu) sunt – că „a fost ispitit în toate felurile, ca şi noi, dar nu a păcătuit” (Evrei 4:15) şi că „nu şi-a plăcut Lui Însuşi” (Romani 15:3)

El ,cu credincioşie, s-a împotrivit ispitelor la fiecare pas şi niciodată nu şi-a căutat propriul interes în vreo situaţie. Aceasta l-a încântat pe Tatăl.

Împlinirile noastre exterioare îi pot impresiona pe oamenii lumeşti şi pe credincioşii fireşti; dar Dumnezeu este impresionat doar de caracterul nostru. Numai caracterul nostru ne poate aduce aprobarea lui Dumnezeu. Şi dacă vrem să ştim care este opinia lui Dumnezeu despre noi, trebuie să ştergem intenţionat din minţile noastre ceea ce am realizat în lucrarea noastră şi să ne evaluăm doar pe baza atitudinii noastre faţă de păcat şi autocentrarea în gândirea noastră. Aceasta şi numai aceasta este măsura infailibilă a condiţiei noastre spirituale.

Aşadar, predicatorul/vindecătorul care călătoreşte de-a lungul lumii şi mama ocupată care nu poate niciodată să lase hotarele casei ei, au exact aceleaşi oportunităţi să capete aprobarea lui Dumnezeu.

Deaceea vom descoperi la scaunul de judecată al lui Hristos că mulţi care sunt primii aici în lumea creştină, vor fi cei din urmă acolo, şi mulţi care au fost consideraţi ultimii aici pe pământ (pentru că nu au avut o lucrare bine recunoscută) vor fi primii acolo.

Traducerea în limba română: Rebeca Thomas

Biserica penticostală din Mannheim are site!

4 January 2013

Biserica penticostală din Mannheim are site!

Puteți accesa situl dând click pe imagine.

Mannheim 1

Doar recunoaşte-ţi păcatul – Zac Poonen

3 January 2013

Cuvântul Săptămânal, Noiembrie 2012 (1)

Christian Fellowship Church, Bangalore, India

http://www.cfcindia.com/romanian

————————————————————

Doar recunoaşte-ţi păcatul – Zac Poonen

În Luca 15, în cazul fiului cel mare, tatăl a ieşit afară din casă şi a stăruit pe lângă el în repetate rânduri; dar fiul cel mare nu a cedat. Isus a lăsat la acest moment pilda cu terminaţie deschisă, lăsând ca imaginaţia noastră să decidă ce s-a întâmplat cu el în final.

Există două posibilităţi: fie a cedat insistenţei tatălui său şi a intrat în final în casă, cu capul sus; sau fie a refuzat stăruinţele tatălui său şi a plecat afară în întuneric. Oricare cale a ales, el şi-a pierdut locul de onoare în casa sa, pentru că acesta fusese deja dat fratelui său mai tânăr. Tatăl îi dădu-se deja inelul şi locul la dreapta sa fiului său mai tânăr.

Este o diferentă enormă între „fiii risipitori” şi „fiii mai mari”. Fiii risipitori sunt ei singuri convinşi de păcatul lor şi se căiesc adânc şi nu caută loc de onoare în biserică. Ei vor să fie robi până la sfârşitul vieţii lor. Ei sunt cu adevărat frânţi. „Fiii mai mari” însă, trebuie să le fie vorbit în repetate rânduri, înainte să fie convinşi. Şi chiar şi atunci când sunt convinşi, ei caută să se întoarcă la locurile lor de cinste în biserică – ca regi şi nu ca sclavi.

Împăratul Saul ştia că a păcătuit; însă el a vrut să îşi mărturisească păcatul în privat lui Samuel, „Am păcătuit! dar, te rog, cinsteşte-mă în faţa bătrânilor poporului meu, şi în faţa lui Israel” (1 Samuel 15:30). Şi împăratul David a păcătuit – mult mai grav decât Saul; însă el a compus un psalm şi şi-a recunoscut păcatul în mod public (Psalm 51).

Isus le-a spus fariseilor că păcatul lor cel mai mare era că încercau să se justifice pe ei înşişi înaintea oamenilor (Luca 16:15). Dumnezeu urăşte acest păcat mai mult decât oricare altul. Există foarte puţină nădejde pentru un apostat care vrea să se justifice înaintea oamenilor.

Cuvântul lui Dumnezeu pentru păcătoşi a fost întodeauna: „Recunoaşte-ţi numai păcatul” (Ieremia 3:13).

Cine are urechi de auzit, să audă.

Traducerea în limba română: Rebeca Thomas