Archive for March, 2013

Conferinta Austria 2013

30 March 2013

Folie Conferinta 2013

 

PROGRAMUL  CONFERINŢEI

Sâmbătă  20 Aprilie 2013

14:00 – 16:00    Deschiderea – prezentarea musafirilor, Serviciu Divin
16:00 – 17:30    Pauză, Program muzical
17:30 – 20:00    Serviciu Divin

Duminică  21 Aprilie 2013

10:00 – 13:00    Timp de rugăciune, Serviciu Divin
13:00 – 16:00    Pauză şi servirea mesei, Program muzical
16:00 – 19:00    Serviciu Divin, Încheierea conferinţei

IMPORTANT

Vă rugăm a susţine lucrarea prin rugăciune, ca Domnul Isus Hristos să fie prezent, să lase ungerea Duhului Sfânt pentru a fi toţi binecuvântaţi.

În timpul serviciilor divine (sambata si duminica) se va face separat program cu copiii pe grupe între 7 şi 13 ani.

Intrarea este liberă, cheltuielile conferinţei vor fi acoperite din colectele serviciilor divine.

Masa va fi pregătită într-o hală alăturată halei conferinţei. Bonurile de masă pentru membrii şi copiii “Pfingstkirche Gemeinde Gottes” se vor cumpăra prin bisericile  locale, cât şi la locul conferinţei.
Vizitatorii din străinătate sunt rugaţi a lua legătura pentru cazare cu noi – Contact

Datorită faptului că în zona St. Pölten locuiesc puţine familii de credincioşi, nu ne angajăm să asigurăm cazarea peste noapte pentru cei din Austria, fiecare îngrijindu-se personal.

Programele vor fi înregistrate, iar cei ce doresc să obţină CD sau DVD, vor putea comanda direct la locul întâlnirii.

HARTA

sursa: aici

Saptamana Patimilor – Vinerea Mare. Guestpost Ligia-Gabriela Janik

29 March 2013

Vinerea Patimilor sau Vinerea Mare

In dimineata zilei de vineri Domnul Isus a fost prins de catre ostasi si astfel au inceput sa vina asupra Lui tot felul de invinuiri.
Suferintele Domnului Isus cunosc cateva stadii. De exemplu:
In Matei 26:37 citim ca Domnul Isus incepuse sa se intristeze. Acesta este primul stadiu al suferintelor lui Isus. Dupa ce a petrecut toata noaptea in rugaciune, catre dimineata a fost prins de ostasi si dus inaintea marelui Preot Caiafa.
El este legat la ochi, batjocorit de mai multe ori, scuipat, lovit peste fata. Toate acestea fiind al doilea stadiu pe care le-a cunoscut suferintele lui Isus… Si cate aveau sa mai vina pana la inviere…
De la Caiafa, L-au dat in mana dregatorului Pilat din Pont. In ziua de Pasti, Pilat avea obiceiul sa elibereze cate un intemnitat. Pe atunci aveau un intemnitat numit Baraba. Baraba a fusese un ucigas, a jefuit, nu era persoana sa nu se fereasca de Baraba. Pilat a cerut poporului sa hotarasca pe cine va condamna la moarte. Poporul robit de rautate a cerut ca Baraba sa fie eliberat, iar Isus cel sfant, cel neprihanit, cel nepatat, care vindecase multe rani si binecuvantase multe chipuri balaie, a trebuit sa fie condamnat la moarte. Aceasta hotarare era al treilea stadiu a suferintelor lui Isus.
Al patrulea stadiu a fost punerea lui Isus la stalpul infamiei si batut. Biciuirea este un lucru oribil, ingrozitoar. Neputinta Domnului Isus de a-si purta crucea spun unii istorici, s-a datorat desigur, acestei crunte pedepse. Proroocii din vechime au spus: “Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre, pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti.”
A cincea etapa (sau stadiu) a suferinteler Lui, a constat din aceea ca i S-a dat sa imbrace o haina stacojiesi i s-a infipt o cununa de spini pe frunte, I s-a dat o trestie in mana batandu-si joc de El .
Rastignirea este al saselea stadiu. El a fost pus pe un drum numit “Via Dolorosa”, lemnul greu al crucii a fost prins de umarul Lui, iar El incepuse incet sa-Si croiasca drum spre Golgota, locul unde trebuia sa aibe loc rastignirea.
Povara grinzii de lemn si istovirea fizica il doborara. Incerca sa se ridice dar nu reuseste Atunci este pus Simon din Cirena sa-I poarte crucea.

Pe Golgota, grinda de lemn este lasata jos, Iar Domnul Isus este asezat deasupra. Bratele ii sunt intinse de-a lungul lemnului si cu cate un cui gros, batut adanc in lemn, I se strapunge mana. Aceasta este una din cele mai groaznice lupte care au existat vreodata sub cer. Ea reprezinta al saptelea stadiu din suferintele lui Isus.

Dupa ce ambele maini si picioare au fost strapunse, Domnul Isus este ridicat , in cele din urma sunt intinse picioarele si strapunse amandoua.
Domnul Isus ofera o priveliste sfasietoare, siroind de sanga, acoperit de rani si expus privirilor multimii. El traieste ceasuri de durere a intregului Sau trup, bratele ii sunt vlaguite: simte noianul de crampe in muschi, pielea de pe spate rupandu-I-se. Apoi, pe masura ce sangele incepe sa-I comprime durerea, incepe un alt chin. O durere cumplita in adancul pieptului din pricina setei care-L tortura. Este constient de batjocura celor care trec pe langa cruce. Acesta fiind a opta etapa a suferintelor Domnului Isus.
“Lama,Lama Sabactani?”, “Pentru ce m-ai parasit?” constitue al noulea stadiu al suferintelor Lui. Cuvintele acestei intrebari exprima momentul culminant al patimilor Sale pentru o lume pierduta. Strigatul sau “Eli, Eli Lama Sabactani?”, “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?” exprima despartirea Lui Dumnezeu in locul omului pacatos.
Aici durerea, suferinta, ating cel mai inalt grad. El este zdrobit pentru faradelegile noastre, si se da pe Sine ca rascumparare pentru multi. El moare parasit, pentru ca noi sa nu mai fim niciodata parasiti. Astfel noi suntem parasiti de pacatele noastre prin suferintele Domnului Isus.
Stadiul al zecelea este acela cand Domnul Isus a strigat iarasi. El isi rosteste ultimile cuvinte cu glas tare: “S-a ispravit”. Acest strigat reprezinta sfarsitul patimilor Sale si desavarsirea lucrarii lui mantuitoare. Datoria pentru pacatul nostru a fost platita din plin, iar planul de mantuire si-a aflat temelia numai dupa ce Domnul Isus rosteste o ultima rugaciune. “Tata, in Mainile Tale imi incredintez Duhul”.
Acestea au fost patimile Domnului Isus care a coborat din cerul plin de slava ca sa se rastigneasca pentru noi.
Toate acestea evenimenta au avut loc in ziua de vineri dinaintea Pastelui . De aceea in mod traditional multi au numit aceasta zi – Vinerea Patimilor si Vinerea Mare a Pastilor.
Este atat de dureros pentru cineva care citeste despre viata, moartea si invierea Sa, si inca se mai gandesc sa-si predea inima Domnului Isus sau nu.
La ora actuala in lume nu exista natiune, rasa, limba care sa nu fi auzt despre Jertfa minunata a Domnului. Prin neascultarea noastra si respingere fata de El, ii reamintim fiecare clipa de durere pe care a suportat-o in aceasta zi de vineri. Desi Domnul Isus a plecat la Ceruri si sta la dreapta Tatalui, el sufera si acum ori de cate ori traim in neascultare fata de El. Prin minciuna noastra, pacatul nostru, ignoranta fata de Cuvantul Sau, ii renastem fiecare durere.
Desi traim in aceasta lume si este cu neputinta ca si copii ai Lui sa nu gresim, totusi Domnul Isus prin Sangele-I varsat pe cruce a spalat pacatul meu si pacatul tau. El te iubeste, ma iubestesi de de buna voie a mers sa moara pe o cruce de lemn. Nu crucea era grea, ci pacatele noastre erau tot mai grele. Nu a cazut sub povara grinzii de lemn, ci a fost impovarat de multimea pacatelor pe care le tragea dupa El sa le tintuiasca pe Dealul Golgotei.
In durerea Lui cea mare El a binecuvantat omenirea si chiar se ruga Tatalui sa fie iertata. De aceea oriunde ai cauta in lumea aceasta nu vei gasi dragoste mai mare ca si a Lui. Sa fiti binecuvantati si sa ne ajute Dumnezeu sa cinstim si sa pretuim cele zece lupte (stadii) pe care le-a dus Domnul Isus la Calvar in ziua de Vinerea Patimilor
Cu toata dragostea in Isus, Ligia-Gabriela Janik
(Material ajutator: Biblia cu explicatii, Dictionar Biblic)

Biserica Metanoia Wiesbaden – Program de Paste

29 March 2013

Biserica Metanoia – Wiesbaden – Friedrich-Naumann Straße 25, 65195

http://www.facebook.com/bisericametanoia.wiesbaden

München – Inaugurare Biserica Betel

29 March 2013

 

 

www.betel-muenchen.com

www.nicuwagner.com

 

Saptamana patimilor – Joi. Guestpost, Ligia-Gabriela Janik

29 March 2013

JOI…..

Isus, simtind ca a sosit ceasul sa fie rastignit, a vrut sa serveasca ultima cina de Pasti impreuna cu toti ucenicii Lui.
In camera de sus, in timpul servirii cinei, Isus s-a pregatit pe Sine si pe ucenicii Sai pentru evenimentul mortii sale. In timpul cinei, Domnul Isus descopera pe vanzator zicandu-i: ” Fiul omului, negresit, se duce dupa cum este scris despre El, dar vai de omul acela, prin care este vandut Fiul Omlui. Mai bine ar fi fost pentru El sa nu se fi nascut.”
Domnul Isus apreciaza viata dintr-o perspectiva spirituala si vesnica. El spune ca e mai bina pentru cineva ca sa nu se fi nascut, decat sa nu-L primeasca pe Isus ca Domn si Mantuitor, atragandu-si astfel osanda vesnica in iad.

“Dupa ce a spus Domnul aceste cuvinte, ucenicii se uitau unii la altii, si nu intelegeau despre cine vorbeste”.
Este important de observat ca ucenicii nu au observat nici macar odata dublul rol pe care-l juca Iuda. Acest rol fiind cel de tradator al Domnului Isus cat side  ucenic al sau. Acesta isi mascase fatarnicia cu multa iscusinta. Chiar si astazi exista in biserica de aceia care apar in afara neprihaniti, insa in inima lor nu au o credinta adevarata.
Domnul Isus a dat masei de Pasti o noua semnificatie. Domnul Isus a spus ca Sangele si Trupul Sau este Sangele Legamantului celui nou. De aceea a venit Domnul Isus, ca sangele Lui sa se verse pentru noi, ca sa ne aduca iertarea pacatelor si mantuirea. Moartea Lui pe cruce a incheiat un nou legamant intre Dumnezeu si toti cei care-L primesc pe HRistos ca Domn si Mantuitor. Cei care se pocaiesc de pacatele lor si se intorc la Dunmezeu prin credinta in Isus Hristos vor fi iertati si eliberati de sub puterea lui Satan, vor primi o viata spirituala noua, vor fi facuti copii ai lui dumnezeu, vor fi botezati si vor avea trecere inaintea Lui oricand pentru a primi mila, har, putere si ajutor.
Painea si Potirul au reprezentat Trupul Sau, care avea curand sa fie sacrificat si Sangele Lui care avea sa fie varsat . Dupa cina, Domnul Isus a plecat in gradina Ghetismani cu ucenicii Sai pentru a se ruga.
O durere sfasietoare ii cuprinsese sufletul si lacrimi amare se rostogoleau pe obrajii Lui. Venise timpul, ceasul despartirii de ucenicii Sai cu care umblase in lume. Se apropia ceasul dezbracarii de trupul acesta pamantean si sa-Si reia locul in slava Sa cereasca in intr-un trup de o frumusete desavarsita. Dar mai intai avea sa treaca prin cele mai crunte si oribile chinuri, deoarece rautatea lui stan este fara limita si mila. In curand avea sa se dezlantuie tot iadul asupra Lui facandu-L sa renunte la dragostea Sa mareata si la scopul pentru care venise in aceasta lume.
Te-ai gandit vreodata unde am fi ajuns daca Domnul Isus in apogeul chinurilor s-ar fi dat jos de pe cruce renuntand la planul Sau?
Dar mii de multumiri sa-I aducem lui Dumnezeu ca indiferent cate de grele torturi il asteptau pe Isus El nu a renuntat si a indurat chinul, batjocura, bataia, despartirea de Tatal pentru mine, pentru tine, si pentru lumea intreaga.
Merita tot respectul, adoratia si veneratia noastra.

Saptamana patimilor – Miercuri. Guest post Ligia-Gabriela Janik

28 March 2013

Miercuri….
Domnul Isus, stiind ca nu mai avea mult de trait pe acest pamant, pretuia din plin ultimele zile petrecand in mijlocul prietenilor Sai. In acelas timp invatandu-i pe ucenici cum sa traiasca si cum sa se fereasca de pacat. El ii incuraja cu privire la timpurile de pe urma si ii avertiza cum sa se fereasca de farisei. Ii povatuia cum sa faca fata vremurilor grele care vor veni peste ei.

Tot in acelas timp, preotii nu pierdeau nici ei timpul. Cautau cu disperare sa-I gasesasca un motiv, un singur motiv, pentru care sa fie invinuit si dat la moarte. Ei au ademenit astfel pe unul din ucenicii Domnului care s-a oferit sa vina in ajutorul preotilor. Pentru o suma neansemnata, Iuda l-a tradat pe Domnul Slavei.
In timp ce Domnul Isus se odihnea, in curtea sinedriului, preotii stabileau cu Iuda Iscarioteanul pretul tradarii. Acest pret era hotarat pentru 30 de arginti.
Imi pun intrebarea: cum a putut si prin ce au reusit preotii sa-l ademeneasca pe Iuda? Pretul nu constituia o mare valoare incat sa trebuiasca tradarea si moartea Domnului Isus. Atunci ce motiv a avut Iuda ca sa-L vanda pe Domnul Slavei? A umblat cu Domnul trei ani si jumatate. A cunoscut lucrarile, invataturile si a vazut minunile Lui. Ba mai mult, in cei trei ani si jumatate a stat cu El la masa si chiar a mancat din aceeasi farfurie cu Isus.
Atunci ce nu i-a placut si ce motiv a avut Iuda sa-l vanda pe Domnul Isus?
Comportamentul lui Iuda a fost cauzat de caracterul lui.
In primul rand el,desi a umblat cu Domnul Isus timp trei ani si jumatate, nu a avut inima predata si devotata Domnului Isus.
Chiar daca inima lui nu era in totalitate predata lui Dumnezeu, el a profitat de pe urma renumelui capatat in acesti ani umbland cu Domnul si facand parte dintre ucenicii Sai. De aceea nu a putut sa renunte in umblarea sa cu Isus dar nici sa incerce sa puna in aplicare invataturile Domnului.
Iuda a facut parte din planul lui Dumnezeu de a fi aceea persoana de legatura intre Domnul Isus si preoti.
Nu a simtit niciodata in inima lui, macar o tresarire pentru Domnul desi a vazut atatea minuni si a auzit atatea invataturi.
Era o persoana iubitoare de bani, lacoma si prefacuta.
Ca sa umbli cu Domnul zi de zi si nimeni sa nu-ti cunoasca intentiile adevarate, in afara de Domnul Isus care ii cunostea inima, trebuia sa fii un bun actor. O persoana experta in arta prefacatoriei.
Cati Iuda nu merg astazi alaturi de Domnul? Ei canta, predica, slujesc la altare, si totusi nu poti sti ce este in inima lor? Nu trebuie sa ne miram de unele persoane care aplica arta prefacatoriei pentru atingerea scopurilor personale cand, chiar cel ce a umblat cu Domnul Slavei a folosit aceeasi metoda.
Desi era alaturi de Domnul Isus in umblarea sa, totusi era o persoana a carei inima fusese stapanita si subordonata diavolului. Era persoana care activa pe moment fara sa se gandeasca la consecintele ce vor urma. Desi a umblat cu Domnul, el a ajuns sa infaptuiasca cele mai ingrozitoare pacate: L-a vandut pe Domnul Isus preotilor si apoi s-a sinucis. Iar Cuvantul Domului ne invata ca sinuciderea este un pacat foarte grav. Mintea lui Iuda era intunecata si stapanita de catre satan. El urmarea un singur scop: Sa-L vanda pe Domnul Isus. Dupa tradarea Domnului, satan constientiza in fiecare clipa grozavia pacatului. Satan ii maltrata constiinta lui Iuda minut cu minut incat acesta din urma nemaiputand sa reziste si-a s-a spanzurat. Aceasta este tactica celui rau. In primul rand te impinge la pacat, iar apoi te inconvoaie zilnic cu gravitatea pacatului facut. Domnul Isus a murit pe cruce ca sa te faca liber de pacat. Chiar daca ai, El are puterea sa te reanoiasca prin curatirea sangelui Sau:
Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor pe Isus Hristos, Cel neprihănit.El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. (1Ioan 2:1-2)

Important este ca daca-ti recunosti si-ti marturisesti pacatele, satan sa nu mai are putere asupra ta.
Domnul Isus care a cunoscut inimile fariseilor si nu s-a increzut in ei, tot astfel El a cunoscut caracterul si inima lui Iuda.
Nu pretul tradarii il durea pe Domnul Isus si nici faptul ca mergea la moarte, ci faptul ca tocmai unul din ucenicii Lui iubiti era sortit sa piara pe vecie. Prin pildele si invataturile zilnice,prin minunile si mustrarile Sale, Domnul spera ca Iuda sa-si deschida ochii si sa se intoarca din toata inima la Dumnezeu. Dar in loc sa recunoasca ca era un pacatos, Iuda se simtea tot mai mult ofensat si frustrat pana cand aceste sentimente au luat amploare atat de mult in inima lui, incat a mers si L-a vandut pe Domnul Isus.
Oare pe cati dintre crestinii actuali nu-I supara adevarata mustrare si invatatura incat acestia ajung sa se razvrateasca in loc sa–si schimbe atitudinea lor fata de Dumnezeu?
Oh, dar este atat de greu sa primesti invatatura. Iar mustrarea doare atat de rau…. Si cat de ofensati se simt cand Domnul le vorbeste si le descopera adevaratul caracter…….Ma gandesc cat de neplacut era pentru Iuda stiind ca cineva descoperise ce se petrece in inima lui…se simtea ingradit, penibil, nu era in largul sau. De aceea dorind sa se simta definitiv “liber”, L-a dat pe Domnul Isus pe mana preotilor crezand astfel ca el va fi fericit….dar nu, si din pacate, cand ochii inimii lui a vazut grozavia pe care o facuse, atunci a fost prea tarziu. Cum a putut el sa-L vanda pe Domnul Slavei? Cum a putut sa lase sa incolteasca invidia si lacomia in inima lui… si pentruca nemaiputand sa supoarte constiita s-a incarcata, s-a spanzurat.
Nu exista pacat pe care Dumnezeu sa nu-l Ierte. Un singur nu poate fi iertat. Hula impotriva Duhului Sfant.
Matei 12:31-32
De aceea vă spun: Orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. 
Oricine va vorbi împotriva Fiului omului, va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor. ”
In schimb, oricate pacate ai comis, indiferent de gravitatea si hidosenia lor, Domnul Isus murind pe cruce a tintuit cu El toate pacatele mele, ale tale cat si a lumii intregi. El asteapta de la noi, sa ne predam inima cu sinceritate lui Dumnezeu si sa ne marturisim toate faradelegile noastre. Sa-I cerem sa ne curateasca si sa ne spele in sangele Lui Sfant. Atunci cel rau nu v-a mai avea niciodata putere asupra sufletelor noastre. Caci nimeni nu ne v-a putea desparti de dragostea lui Dumnezeu.

Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia? După cum este scris: “Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.” Totuşi, în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.” – Rom 8:35-37

28 March 2013

Cine are rabdare sa vizioneze acest film pana la sfarsit.nu va regreta!

Persona

Iata aici din nou povestea ilustrata a lui Jean Giono, de data aceasta cu subtitrare in limba romana. O metafora exceptionala a valorii pe care o are contributia personala a unui singur om. Pentru mine povestea este, de asemenea, o metafora a uceniciei si a mentoratului.

View original post

Seara de inviere la Centrul Crestin Roman din Frankfurt

27 March 2013

Ani la rand in Romania eram obisnuiti sa umplem bisericile in noaptea de Înviere. Nu era alt sentiment mai frumos, decat acel prim “Hristos a Înviat” spus la miezul noptii in acea mare multime de oameni!

Iata ca a venit momentul mult asteptat in care Centrul Crestin Roman din Frankfurt pune la dispozitia oricarui credincios, de orice denominatiune, un loc de inchinare, o biserica, o seara in care putem sarbatori Învierea Domnului nostru Isus Hristos.

Ne bucuram sa fiti alaturi de noi!

O SEARA LA CRUCE
Sambata, 30 martie 2013, Ora 21:30

Centrul Creştin Român
An der Wolfsweide 54

60435 Frankfurt am Main

www.centrul-crestin-roman.de

Centru C Frankfurt inviere

Saptamana Patimilor- Marti. Guest post.

27 March 2013

  1. Saptamana aceasta parcurgem pas cu pas ultimele zile si evenimente care au avut loc in viata Domnului Isus aici pe pamant. Sunt ultimele Lui zile. Sunt evenimente de foarte mare importanta in lumea crestina. Aceste evenimente din viata Domnului sunt clipe pretioase pentru toti copii Sai care iubesc si asteapta revenirea Sa pe norii Cerului. Niciodata nu vei putea sa intelegi jertfa suprema a dragostei lui Dumnezeu daca nu vei putea intelege si pretui aceste ultime zile din viata Mantuitorului nostru. Sunt momente pe care incercam sa le intelegem si sa le aplicam in viata noastra de zi cu zi.
    Am calatorit impreuna in casa prietenilor Sai: Maria, Marta si Lazar cel inviat. Apoi am fost alaturi de El si de prietenii Lui in casa din Betania, in timp ce sarbatoreau in mod traditional Sabatul. A fost ultimul Sabat al Domnului pe care l-a petrecut in trupul acesta pamantesc cat si in casa Mariei.
    Apoi, in prima zi a saptamanii, duminica, L-am vazut pe Domnul Isus calare pe un magarus calatorind spre Ierusalim. In timp ce poporul ii strigau “Osana” si-i asternea ramuri de finic si haine la picioare, Domnul nostru a intrat in toata splendoarea si maretia in Ierusalim
    Luni, Domnul Isus intrand in templul din Ierusalim si vazand nelegiuirile care se faceau in acel loc acolo, a rasturnat mesele negutatorilor din curtea templului. Prin exemplul Sau, am invatat ca Templul este o casa de rugaciune si nu o “pestere de talhari”.
    Dar calatoria Domnului nostru continua si astfel in ziua de marti din pricina celor intamplate cu o zi inainte in templu, fariseii si carturarii s-au intaratat impotriva Lui.

    Ziua de marti a fost ziua controverselor si a pildelor. Ioan 20:1 scrie” Intr-una din aceste zile, cand Isus invata norodul in templu si propovaduia Evanghelia, au venit deodata la El preotii cei mai de seama, carturarii cu batranii.”

    Acesti preoti, carturarii si batranii au venit la Domnul Isus sa-l ispiteasca si sa-I gaseasca vreo vina. Dar lui Isus nu i s-a putut gasi nici o vina si de aceea, stiind ca El este Fiul lui Dumnezeu, au cautat sa-L omoare. Ei nu vroiau sa fie cineva mai intelept decat ei si astfel sa piarda influenta asupra poporului. ….Oh, si cate cazuri de acest gen nu intalnim si la ora actuala….
    In Ierusalim, Domnul Isus a evitat capcanele intinse de preoti. Pe muntele Maslinilor care predomina Ierusalimul, El a vorbit in pilde si a prevenit poporul cu privire la farisei. Fariseii erau acei oameni care spuneau cu gura ca ei cred in Hristos dar in inimile lor nu simteau nimic pentru Mantuitor. El a prevestit distrugerea marelui templu a lui Irod si a vorbit apostolilor despre evenimentele viitoare incluzand propria sa revenire.
    Domnul Isus a vorbit apoi ucenicilor si le-a spus:  vegheati dar in tot timpul si rugati-va, ca sa aveti putere, sa scapati de toate lucrurile acestea care se vad si sa stati in picioare inaintea Fiului Omului.
    Cei ce doresc sa-L urmeze pe Hristos trebuie sa se pazeasca de pacat si sa se roage ca dragostea lor fata de Hristos sa nu se micsoreze. Prin rugaciunea adusa inaintea Tatalui Ceresc vor primi har si putere pentru a inainte in credinta si neprihanire in Isus Hristos. Doar prin aceasta staruinta veti putea scapa de toate lucrurile ingrozioare care vor veni peste lume in zilele din urma.
    Fariseilor si carturarilor, neplacandu-le aceste cuvinte din partea Mantuitorului, ei cautau cu orice pret sa puna mana pe El si sa-L omoare. Oare de cate ori pacatul nu distruge inimile si minte oamenilor facandu-i ca pentru tot felul de lucruri marunte sa se indeparteze de Domnul Isus?
    Domnul Isus a fost constient ca fiinta umana pe care a creat-o, desi il iubeste si are inima predata Lui, totusi, din pricina nevegherii aluneca uneori de pe cale. Oare cati nu au simtit in inima lor ca, desi il iubesc si il urmeaza pe Domnul Isus , totusi constiinta lor ii avertizeaza ca au pacatuit inaintea Lui? Daca acei fariseii in ultimul moment s-ar fi cait si intors la Dumnezeu din toata inima, sufletul lor ar fi fost mantuit… Dar ei au continuat sa-si satisfaca propriile lor ambitii. Ambitii ce proveneau dintr-o lume pacatoasa si murdara. Vestea cea buna este ca, desi intr-o zi de marti carturarii se sfatuiau intre ei sa-L omoare, Domnul Isus alesese mai de dinainte sa mearga de buna voie sa fie crucificat pentru pacatele mele. Eu stiu, sunt ferm convinsa ca prin jertfa lui, indiferent de gravitatea si multimea pacatelor mele, prin jertfirea pe cruce Domnul Isus le-a luat asupra Lui si le-a aruncat in marea uitarii ca sa nu-si mai aduca aminte in veci de ele.  Aceasta siguranta doreste sa o ai si tu! Ceea ce trebuie retinut este ca Domnul Isus nu a fost jertfit pe cruce pentru ca asa s-au sfatuit si hotarat marii preoti intre ei. Domnul Isus s-a lasat crucificat pentruca acesta a fost planul Sau primordial cu care a venit in aceasta lume. Hotararea crucificarii Lui a fost luata in ceruri si nu pe pamant intre marii preoti. El doreste sa fii eliberat de pacat, de aceea fara ca nimeni sa-I ceara, El a hotarat mai dinainte sa moara pe cruce pentru noi. Multumim lui Dumnezeu pentru dragostea de mare pret pe care si-a aratat-o si sa ne ajute sa nu calcam niciodata sangeleLui in picioare
    Cu aceeasi dragoste, Ligia-Gabriela Janik

Saptamana mare – Luni. Guest post Ligia-Gabriela Janik

26 March 2013

Incepand cu prima zi de saptamana in care Domnul Isus a intrat calare pe un magarus in Ierusalim si pana la inviererea Sa din morti, aceasta saptamana in mod traditional a fost numita Saptamana Patimilor sau Saptamana cea Mare….
……A doua zi luni, Domnul Isus s-a intors la Templu si a gasit curtea templului plina de negustori si schimbatori de bani care realizau un mare castig din schimbarea monedelor evreiesti pe banii pagani. Isus i-a alungat si a rasturnat mesele lor pline cu marfuri de negot si monede.

Aceasta este a doua oara cand Isus a intrat in Templu si l-a curatat de necuratie. Cei ce poarta numele Domnului Isus Hristos trebuie sa stie ca fatarnicia, lacomia, interesul personal, imoralitatea si necuviinta in casa lui Dumnezeu si in inimile noastre va aduce judecata si dreapta indignare ale lui Dumnezeu. Hristos este Domnul Bisericii Sale si cere ca ea sa fie o “Casa de rugaciune”

Casa lui Dumnezeu este o casa de rugaciune, un loc in care credinciosii sa se intalneasca cu El, sa se smereasca la picioarele Lui, ca si odinioara Maria cea care i-a uns picioarele cu nard mirositor, sa-L slujeasca in devotiune spirituala in rugaciune si inchinare. De aceea Templul lui Dumnezeu nu trebuie profanat, transformat in mijloc de propasire sociala, de castig banesc sau divertisment.

Inima noastra poate deveni o locuinta pentru Duhul Sfant al lui Dumnezeu, atat timp cat in ea nu domneste imoralitatea, fatarnicia, interesul personal, sau necuviinta. Oridecate ori Casa lui Dumnezeu si inima noastra sunt folosite in alte scopuri decat cel al slujirii Domnului, atunci ele devin o pestera de talhari.

Se ridica o intrebare asupra acestui gest pe care l-a facut Domnul Isus. De ce a facut El lucrul acesta? Acest gest este urmat de o serie de motive:

1. Cea mai mare grija a Domnului Isus este pentru sfintirea si sinceritatea plina de evlavie in biserica Sa.

2. Inchinarea in biserica trebuie sa fie facuta in Duh si-n Adevar. Biserica trebuie sa fie un loc al rugaciunii si comunicarii cu Dumnezeu.

3. Hristos v-a osandi pe toti cei care folosesc biserica, Evanghelia sau Imparatia Sa pentru castig si slava personala sau pentru auto-promovare.

4. Dragostea sincera pentru Dumnazeu si scopul Sau mantuitor pentru oameni va naste o dorinta mistuitoare in inimile noastre pentru casa si Impartia lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, asemanarea cu Hristos implica intoleranta fata de pacatul din biserica si inimile noastre.

Ziua de luni in care Domnul Isus a intrat in Templul Sau si l-a curatit, ridica o intrebare in inimile noastre. Cum ne comportam noi in Casa Sa de Rugaciune?. Intram cu smerenie si teama in casa Sa, sau suntem plini de ignoranta si pasivitate? Avem acea atitudine de piosenie in Templul Sau sau il comparam cu un loc de relaxare?. Un loc unde mergem la biserica, stam doua-trei ore pe un scaun ascultand o predica frumoasa care ne incanta urechile, vizionam un spectacol frumos apoi plecam relaxati acasa?. Pentru ce si cum intram noi in Casa lui Dumnezeu de Rugaciune? Este intrebarea pe care orice copil al lui Dumnezeu trebuie sa si-o puna. Si El sa ne ajute pe fiecare ca scopul nostru pentru care mergem la Casa lui de Rugaciune sa fie unul singur: Inchinarea in Duh si-n Adevar. El sa ne binecuvinteze pe fiecare ca sa ne dam seama de importanta Templului Sau. Indiferent daca aceasta este Templul Sau sau este inima noastra.

Cu dragoste frateasca , Ligia-Gabriela Janik

Trei conditii care trebuie indeplinite de cei care vor sa fie purtatorii de cuvant ai lui Dumnezeu – Zac Poonen

26 March 2013

Cuvântul Săptămânal, Martie 2013

Christian Fellowship Church, Bangalore, India

http://www.cfcindia.com/romanian

————————————————————

Trei conditii care trebuie indeplinite de cei care vor sa fie purtatorii de cuvant ai lui Dumnezeu – Zac Poonen

In Ieremia 15:16-21 descoperim trei conditii care trebuie indeplinite pentru a fi purtatorul de cuvant al lui Dumnezeu.

In primul rand: „Cuvintele Tale au fost bucuria si veselia inimii mele” (Ieremia 15:16). Cuvantul lui Dumnezeu trebuie sa fie bucuria si veselia inimii tale. Intocmai ca un om de afaceri care gaseste bucurie si veselie in a face bani, bucuria ta trebuie sa fie in a te adanci in Cuvantul lui Dumnezeu. Multi doresc astazi sa fie predicatori, insa acestia nu petrec timp sapand adanc in Cuvantul lui Dumnezeu si nu privesc Cuvantul lui Dumnezeu ca bucuria si veselia inimii lor.

In al doilea rand: „N-am sezut in adunarea celor ce petrec” (Ieremia 15:17). Cand altii din poporul lui Iuda petreceau si se distrau, Ieremia s-a dus retras pentru a fi singur cu Dumnezeu. Daca nu te disciplinezi sa stai departe de glumetii acestei lumi, nu vei putea fi niciodata purtatorul de cuvant al lui Dumnezeu. Nu spun ca umorul si glumele curate sunt un lucru rau. Dar multi credinciosi nu stiu cand sa se opreasca in astfel de aspecte – acestia glumesc tot timpul. Ieremia s-a asigurat ca nu petrece timp cu astfel de oameni.

In al treilea rand: Ieremia se plange lui Dumnezeu in versetul 18, spunand: „Doamne, pentru ce ma dezamagesti? Ai fost pentru mine un izvor inselator. Am venit la izvor crezand ca este apa acolo si nu este. M-ai dezamagit.” Domnul a spus: ”Sa nu-Mi spui asa ceva niciodata.” Dumnezeu l-a certat pe Ieremia pentru ca a rostit astfel de cuvinte de necredinta (Ieremia 15:19). Dumnezeu nu ne dezamageste niciodata. El nu este ca un izvor inselator. Ieremia se baza pe sentimentele lui si se uita la circumstante. Domnul i-a spus „Daca te intorci la Mine si renunti la obiceiul de a rosti cuvinte inutile (ca cele pe care le-ai rostit deja – nepasatoare, cuvinte inutile si cuvinte de necredinta) si te asiguri ca rostesti numai cuvinte pretioase (de credinta si bunatate), atunci vei fi gura Mea”.

Cati dintre voi doriti sa fiti gura lui Dumnezeu? Nu ma refer la a fi un predicator de predici moarte pe care le-ati gasit in vreo carte, ci la a fi purtatorul de cuvant al lui Dumnezeu. Daca doriti sa fiti un astfel de purtator de cuvant, atunci nu irositi timp in compania inutila a unor oameni, ci rascumparati timpul si petreceti-l in a sapa adanc in Cuvantul lui Dumnezeu. Lasa ca acesta sa fie bucuria si veselia inimilor voastre. Descotorositi-va de conversatii inutile si rostiti cuvinte de credinta intotdeauna si sa aveti numai cuvinte bune in toate discutiile voastre. Atunci Domnul va va face gura Lui. La Dumnezeu nu este partinire.

Zac Poonen in Germania – 14-16 Iunie 2013

25 March 2013

 

 

invitatie_conferinta_zac_poonen_2013

 

Fiti oameni .- Iosif Ton

19 March 2013

CopertaFitiOameni

„Fiți oameni” de Iosif Ţon – O carte de o profundă valoare spirituală

Nimic nu este mai simplu decât să predici Evanghelia într-o societate liberă. Este uşor să le vorbeşti oamenilor despre Hristos, atunci când nu îţi este nu există restricţii cu privire la ceea ce poţi spune. Nu e nicio problemă să fii un predicator care adună masele de oameni, când acest lucru nu este interzis, dar a realiza toate aceste lucruri în contextul unei societăţi supuse unui regim dictatorial reprezintă o provocare căreia puţini pot să îi facă faţă.

 „Cuvinte fără de moarte” 

Societatea comunistă a apus, cel puţin în România. Deja vorbim de timpuri trecute, ce nu îşi mai găsesc un corespondent imediat în lumea în care trăim. Cu toate acestea, învăţămintele pe care le-am deprins în acea perioadă ar trebui să rămână vii, tocmai pentru ca istoria să nu se mai repete. În acelaşi timp, memoria actelor de curaj şi bărbăţie dovedite de către oamenii credinţei în acele timpuri nu trebuie să dispară. Astfel de amintiri se constituie ca adevărate diamante de mare preţ, zămislite în cuptorul suferinţelor pentru Hristos, în mijlocul noroiului şi pietrişului unei societăţi abrutizante.  În acest sens, cartea „Fiţi oameni”, alcătuită dintr-o selecţie a predicilor ţinute către Iosif Ţon în perioada 1973-1981 reprezintă un adevărat tezaur de nestemate, ce strălucesc în lumina care vine de la tronul lui Dumnezeu. Valoarea acestor „cuvinte fără de moarte” poate fi în mod corect evaluată doar în perspectiva veşniciei, fiind cu atât mai mare cu cât timpul în care au fost aduse la viaţă era unul de întuneric, necredinţă şi disperare.

Chemare la o viaţă transformată 

„Care au fost caracteristicile de bază ale predicilor mele din acea perioadă adunate în volumul acesta reprezentativ?”, spune Iosif Ţon. „În primul rând, prin multe dintre aceste predici am căutat să dau oamenilor curajul de a sta drept în picioare, de a înfrunta persecuţia cu bărbăţie, de a fi gata de orice sacrificiu pentru credinţă, de a rămâne cu Domnul Isus prin orice încercare.” Nu este simplu să îţi propui un astfel de obiectiv şi cu atât mai greu este să îl şi realizezi, dar prin viaţa şi exemplul pastorului Iosif Ţon putem spune că acest obiectiv a fost atins. De asemenea, în aceste predici se poate urmări o temă care apare iarăşi şi iarăşi în scrierile lui Iosif Ţon, având drept subiect transformarea vieţii.  „În al doilea rând, preocuparea mea a fost să văd că credinţa oamenilor nu rămâne ceva teoretic, ci că ea este un act care duce la o viaţă transformată. Pe scurt, prin predicile mele am vrut să produc oameni de caracter. Am predicat un mesaj care să ducă la transformare lăuntrică şi la o trăire curată.”

Sursa adevăratei bucurii 

O primă temă pe care o abordează Iosif Ţon este cea a „adevăratei bucurii”. Pare destul de dificil să vorbeşti despre bucurie unor oameni întristaţi şi apăsaţi de felurite suferinţe, dar aici este puterea de excepţie a creştinismului. Un creştin nu poate fi decât un om care gustă din adevărata bucurie cerească, în timp ce bucuria oferită de această lume este întotdeauna trecătoare şi durează puţin. „Sursa acestei bucurii este o gândire schimbată. Şi eu accentuez – şi aţi văzut că accentuez mereu: să te laşi pătruns mereu de acest gând: că eşti fiul lui Dumnezeu, că eşti unit cu Hristos, că eşti în mâna Lui. Acest gând trebuie să te pătrundă până în adâncurile tale. Eu aşa înţeleg secretul bucuriei, prin a şti că Dumnezeu îmi este tată.”

 „Voi biruiţi!” 

Un alt aspect important din viaţa de credinţă este cel al „luptei împotriva păcatului şi biruinţa asupra sa”. Cu siguranţă că acest subiect a fost amplu dezbătut în repetate rânduri, de către multe persoane. Dar caracteristică pentru Iosif Ţon este acea abordare practică, având implicaţii imediate, a luptei pe care o dăm împotriva păcatului, indiferent de formă. În această luptă ne regăsim ori de câte ori ne opunem răului din lume şi celor care-l promovează. Dar în această luptă, cel care prezintă adevărul nu trebuie să rămână singur, ci alături de el trebuie să fie toţi ceicare cred în Hristos. „Vreau să ştiţi că voi, cei care vă rugaţi în taină, voi sunteţi cei care faceţi biruinţa Evangheliei. Nu predicatorul este cel care biruie; voi biruiţi! Predicatorul este asemenea lui Iosua, care se luptă în vale cu duşmanul. Moise, cel de pe munte, cel care se roagă pentru Iosua, sunteţi voi! Când Moise îşi lăsa mâinile în jos, Iosua era slab şi pierdea bătălia. Aceasta se aplică şi la mine, ca şi la toţi cei care vestesc Evanghelia. Dacă noi slăbim, slăbim pentru că voi aţi lăsat mâinile în jos, pentru că nu v-aţi rugat îndeajuns pentru cei care prezintă adevărul.”

„Oameni care îndrăznesc să lupte” 

De asemenea, atât în vremuri totalitare, cât şi în cele „normale” avem datoria să îl recunoaştem pe „cel rău şi metodele lui”. Imaginea propusă de Iosif Ţon cu privire la natura bisericii este deosebit de relevantă, fiind într-o directă contradicţie cu ceea ce ar fi dorit stăpânii acelui regim de întuneric. Irozii din toate vremurile au căutat să aducă slăbiciune în mijlocul poporului lui Dumnezeu, propagând idei şi concepţii care să-i nimicească puterea. Adevăraţii martori ai lui Dumnezeu au ştiut să aibă o concepţie corectă despre biserică. „Unii oameni îşi imaginează de cele mai multe ori biserica, asemenea unui spital, un locaş al sufletelor bolnave, o adunare a oamenilor înfrânţi în viaţă, care nu mai pot ţine piept problemelor vieţii acesteia şi care găsesc în religie un refugiu, o alinare, o mângâiere într-o viaţă pierdută. Însă imaginea aceasta este cu totul falsă. Dacă ar fi să comparăm biserica cu o instituţie omenească, în mod corect şi după cuvântul lui Dumnezeu, nu am compara-o cu un spital, ci cu o armată. De ce? Pentru că aici nu vin oameni înfrânţi cum s-ar crede, ci oameni care îndrăznesc să lupte. Aici vin oameni care nu dau înapoi în faţa vieţii, ci oameni care au fost descătuşaţi de sub puterea celui rău şi care au declarat pe faţă război întunericului.”

„Să stai singur în furtună” 

Dacă există un lucru care provoacă abaterea de la acest ideal creştin al unei biserici luptătoare şi biruitoare, atunci acela decurge din influenţa demoralizatoare a vremurilor pe care le trăim, caracterizate de nelinişte, îngrijorare şi teamă. Iar dintre toate acestea, poate cea mai periculoasă ameninţare este cea a compromisului, a abaterii de pe calea cea dreaptă. „Primejdia de a nu mai merge pe drumul drept, primejdia de a o lua pe ocolite, aceasta este primejdia când vremurile sunt cumplite, vremuri în care oamenii se abat de pe cale, când oamenii o iau razna. Vremuri în care nu ai pe nimeni ca sprijin lângă tine. Vremuri în care nu ai pe nimeni care să te ajute să stai pe calea cea dreaptă. Vremuri în care eşti aruncat fără milă într-o situaţie în care trebuie să stai singur în furtună.”

„Adevărul, corectitudinea şi cinstea” 

Tocmai în astfel de vremuri, adevăraţii creştini sunt asemenea unor repere morale şi spirituale, stând în picioare atunci când toţi se culcă la pământ, fiind oameni atunci când toţi ceilalţi abandonează acest statut. A fi om, a fi puternic în mijlocul furtunii presupune o experienţă interioară pe care puţini oameni o dobândesc. Înseamnă să ai rădăcini adânci în Sfânta Scriptură şi în Dumnezeu şi să nu te laşi impresionat de desfăşurarea forţelor celui rău sau chiar de propria neputinţă. „Omul adevărat este omul care are principii clare. Are principii sănătoase şi nu le sacrifică. Mai bine moare. El nu îşi calcă principiile dumnezeieşti, iar când e vorba să le aplice, el o face cu dragoste, cu blândeţe. El este în dragoste credincios adevărului. Este omul care se dăruie pentru alţii, care abandonează egoismul mârşav şi meschin şi iese să îmbogăţească pe alţii. Care se revarsă în dragoste spre alţii. Omul adevărat este omul care ţine la principii, care este sever cu el însuşi şi nu încalcă în niciun chip adevărul, corectitudinea şi cinstea.”

Adevărata sete după Dumnezeu 

Ce ideal deosebit a aşezat Iosif Ţon în faţa celor care erau destinaţi să ajungă „ oameni noi”, după chipul fricii! Fără a vorbi în mod direct împotriva regimului, pastorul Iosif Ţon lovea la rădăcina principiilor de întuneric care stăteau la baza acestuia. De fapt, creştinismul autentic va fi totdeauna o ameninţare pentru oricine doreşte să fie stăpân peste semenii săi, precum şi pentru oricine doreşte să se înalţe împotriva Celui Prea Înalt. Experimentul comunist nu a fost altceva decât o bătălie pentru mintea oamenilor, o încercare de a-i abate de la realitatea lumii spirituale, de a-i arunca în suferinţă şi de a distruge noţiunea de om. Pentru toate aceste aspecte, Iosif Ţon a dedicat predici care să restaureze valoarea umană, care să ne determine să nu fugim de suferinţa pentru Hristos, să credem în realitatea lumii viitoare, să învăţăm abecedarul Evangheliei şi să câştigăm bătălia pentru mintea noastră. Autorul ne-a arătat ce înseamnă adevărata sete după Dumnezeu şi cum putem primi viaţă de la Duhul Sfânt, pentru ca în final, să trăim experienţa unor soluţii neobişnuite pentru situaţii deznădăjduite şi să ne acceptăm pe noi înşine, să nu mai fim cu inima împărţită şi să fim asemenea cu Hristos.

„Funcţionăm bine… pe bază de dragoste” 

„Când Dumnezeu ne-a conceput, primul lucru pe care l-a realizat a fost ca noi să nu funcţionăm bine decât pe bază de dragoste. Primul lucru de care are nevoie un copil este dragostea mamei lui, nu numai hrană. Dacă un copil nu simte dragostea mamei, dacă un copil nu este înconjurat de iubirea părinţilor, el se usucă în interior. Uitaţi-vă la un copil nedorit şi la un copil căruia părinţii îi spun că e nedorit. Uitaţi-vă cât e de speriat, cât e de complexat şi cât e de derutat în viaţă, copilul căruia nu i s-a arătat dragoste.” În creuzetul urii, minciunii şi fricii, al timpurilor în care experimente aberante se făceau pe naţiuni întregi, cu toţii devenisem nişte copii nedoriţi ai acestei lumi sau concepuţi doar pentru a fi sclavii unui sistem fără milă. Uitând de Dumnezeu, am ajuns să uităm şi de noi înşine, de ceea ce suntem şi de ceea ce putem deveni. Îndoctrinaţi cu o ideologie atee, materialistă şi evoluţionistă în sensul rău al cuvântului, am ajuns să credem că omul este doar un animal evoluat şi că nu există nimic dincolo de mormânt şi de orizontul acestei lumi. Cu toate acestea, Biblia a continuat să strălucească şi în vremuri de întuneric. Ba chiar, lumina ei a fost mai puternică decât în timpuri obişnuite. Cum a fost posibil acest lucru? Minunea descătuşării Cuvântului lui Dumnezeu s-a realizat prin oameni adevăraţi, oameni ai credinţei, oameni ai adevărului, printre care se numără şi pastorul Iosif Ţon. De aceea, această carte apel – „Fiţi oameni” – rămâne valabilă, indiferent de vreme. Nimic nu s-a schimbat, decât doar decorul. Lupta este aceeaşi.

Octavian D. Curpaş

Phoenix, Arizona

ProChrist in limba română

7 March 2013

Cei care vor să asculte serile proChrist în limba română, pot accesa următorul link:

alfasiomega. In fiecare seară se transmite programul din seara precedentă.

handzettel_rumaenisch_web_seite_2

Poezie pentru familia Pagu

5 March 2013

Inca o poezie care atinge inima, scrisa si dedicata de Ligia Janik familiei Pagu.

Familiei Pagu,

Cu lacrimi si durere, Isuse inaintam.
Pe drumul lung acesta ce-ades ne-mpiedicam.
Revarsa-Ti mangaierea in inimi acum.
Si celor ce raman in urma, Tu sa le fii un Tata bun.

“….Eu, am plecat la Tatal! In slava-i minunata
De ce de-atatea lacrimi fata va e scaldata?
Eu intru-n bucuria ce o cantam mereu
Caci azi in vesnicie il vad pe Dumnezeu.

Pe Tatal care odata in lacrimi L-am rugat,
Sa-mi dea intelepciune, sa fiu aur curat.
Sa birui incercarea ce greu ma dobora,
Sa am eu izbavire in lupta-i cat de grea.

Si astazi hotarata o zi de har ici jos.
Sa urc in vesnicie, de mana cu Hristos.
Azi timpul nostru pare mai scurt ca niciodat`
Ca-n bucuria sfanta cu Tatal am intrat.

In slava-I mult visata si cerul minunat,
Ce deseori in viata adesea l-am cantat.
Atata maretie, splendori de nedescris….
Pe orice piatra sfanta e numele lui Crist`

Aici, durere nu mai este. Nici lacrimi, nici suspine,
Iar locul sfant de-odihna, nu este-n cimitire.
Ci sus in cerul slavei, cu Tatal meu ceresc,
Eu voi canta de-acuma in cor Dumnezeiesc.

Cu Isus Domnul Pacii si Mirele Divin,
Eu voi intra-n odihna, in Noul Ierusalim.
Cu mii si mii de ingeri in slava voi zbura,
Spre Tronul alb de plasma cu toti ne-om inchina.

Eu, azi sunt fericit! ma bucur in Isus!
Vazutu-i-am si Slava, si trupul Lui strapuns.
Caci ranile din trupu-i si sangele-i varsat,
M-a izbavit de moarte si-n Slava am intrat.

Oh, de ce mai plangeti? Voi nu puteti vedea?
Caci Dumnezeu Cel Vesnic ne vrea la Golgota?
Sa ai incaltamintea cea sfanta si curata,
Sa poti cu Duhul Sfant sa te inalti deodata.

El vrea in bunatate si pace sa traiti
Ca-n ziua de pe urma, sa fim cu toti rapiti.
Sa ne-ntalnim cu totii la masa-mbelsugata,
Sa fim cu toti acasa, si sa-I aducem slava.

Iar in ziua aceasta sfanta cand voi pleca de tot,
Sa nu priviti in urma la trupul unui mort.
Ci sus s-aveti privirea inspre cerescul Miel,
Inspre Isus Divinul si Scump Emanuel.”

(Ligia-Gabriela Janik scrisa astazi 05.03.2013. )

…… Cu multa dragoste, fam. Janik