Noaptea din Grădina Ghetsimani. Chiar să fi fost un înger pe undeva, Iisus nu l-a văzut

by

JURNAℓ SCOȚIAN

În fiecare an, în săptămâna Patimilor Mântuitorului, recitesc poemul lui Rilke, „Muntele Măslinilor”, în traducerea lui Al. Philippide. În noaptea lăsată peste Grădina Ghetsimani până și cei mai apropiați ucenici adorm, în timp ce Iisus rămâne să înfrunte singur apropierea înfricoșătoare a morții. Nici în cele mai adânci pagini de hermeneutică biblică, singurătatea lui Iisus din Grădina Ghetsimani nu și-a găsit o înțelegere teologică mai profundă. Poemul lui Rilke e atât de cutremurător încât celor care nu au meditat îndestul la singurătatea omenească a lui Iisus, la părăsirea totală pe care a resimțit-o înaintea morții, li s-ar putea părea că se învecinează cu erezia. Iisus pare că se îndoiește până și de existența lui Dumnezeu-Tatăl, dar gândurile pe care i le atribuie cu îndrăzneală poetul nu sunt decât ecoul amplificat la maximum al strigătului de pe cruce, Eli, eli, lama sabahtani, „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?”.

View original post 637 more words

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: