Archive for the ‘crestini dupa evanghelie’ Category

Cadou pentru liderii evanghelici

1 noiembrie 2011

John Bevere este un autor cunoscut publicului român: Victorie în pustie, Glas profetic, Frica de Domnul sunt numai câteva din cărţile scrise de el traduse în limba română.

Editura Succeed Publishing a tradus de curând cartea Momeala Satanei:

Cine nu a fost ofensat vreodata? Cine nu stie cat de dureroasa este jignirea? Ce facem atunci cand relatiile sunt frante in biserica?
Vei gasi in aceasta carte raspunsuri la intrebari dificile, precum:
– de ce sunt inclinat sa-mi spun propria versiune?
– cum imi pot recapata increderea dupa ce am fost ranit profund?

Editura Succeed Publishing Medgidia, in colaborare cu John si Lisa Bevere din SUA au pregătit un cadou pentru toti pastorii si liderii bisericilor evanghelice din România. Cartea Momeala Satanei, tipărită in toată lumea in câteva milioane de exemplare, va fi distribuită incepând cu săptămâna aceasta tuturor grupărilor evanghelice din România şi diaspora gratis.

Păstorii, diaconii, prezbiterii şi liderii de tineret din Germania care sunt interesaţi să primească această carte sunt rugaţi să scrie un email la adresa:

virgil.c@freenet.de

Reclame

Despre Creştinii după Evanghelie (3)

8 ianuarie 2011

De ce sunt Creştin după Evanghelie? (3)

5. O doctrină de bază a noastră este cea privitoare la Răpirea Bisericii. Noi credem că Domnul Isus va reveni şi-şi va răpi Biserica la cer înainte de necazul cel mare. Teologic vorbind suntem premilenişti şi dispensaţionalişti. Ne bazăm pe cuvintele Domnului Isus din ultima noapte cu ucenicii: “Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.” (Ioan 14:1-3) Aceasta este nădejdea noastră şi cu această nadejde în inimile lor au sfârşit şi înaintaşii noştrii. Apostolul Pavel vine şi spune “Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos.”(Filipeni 3:20). Noi credem că Biserica va fi răpită la Cer şi apoi va urma necazul cel mare, închiderea lui Satan şi Mileniul, bătălia de la Armaghedon şi judecata lui Dumnezeu finalizată cu un cer nou şi-n pământ nou pe care va domni neprihănirea. Este nădejdea noastră, este baza teologiei noastre privitoare la vremurile din urmă, la escatologia biblică. Chiar dacă acestă învăţătură este atacată de alte păreri, eu aşa am primit Cuvântul, aşa am crezut şi aşa vreau să rămân. Biserica nu este Israel şi Israel nu este Biserica. Sunt realităţi separate, Israel este poporul ales al lui Dumnezeu şi are parte de binecuvântări pământeşti, iar Biserica este Mireasa Domnului şi are parte de binecuvântările cereşti în Cristos (cf. Efeseni 1:3)

6. Amintesc şi trăirea în simplitate a Evangheliei, creştinii după Evanghelie nu fac caz de ceea ce sunt sau cred ei. Credincioşii sunt oameni serioşi la locurile de muncă, şcoală, societate, depunând o bună mărturie prin viaţa şi ţinuta lor morală.

Aceste câteva rânduri au avut menirea să aducă argumente de ce suntem creştini după Evanghelie şi nu de ce nu suntem altceva. Scopul scrierii de faţă nu are nici o legătură cu alte confesiuni, ci simpla expunere sistematică a unor adevăruri care să ne ajute la păstrarea identităţii noastre.

Apostolul Petru spune să fim totdeauna gata să răspundem oricui ne cere socoteală de nădejdea care este în noi (cf. 1 Petru 3:15). Ştiind aceste lucruri şi fiind animaţi de îndemnul Apostolului Petru, suntem gata să răspundem oricum ne întreabă de ce suntem creştini după Evanghelie!

Domnul să fie cu noi ca să umblăm în adevăr şi credincioşie până la întâlnirea cu Domnul Isus! A Tatălui, a Fiului şi-a Duhului Sfânt să fie toată slava, gloria şi mărirea de acum şi-n veşnicie, Amin!

Bogdan Emanuel Răduţ

 

Despre Creştinii după Evanghelie (2)

7 ianuarie 2011

Continuăm cu episodul 2:

2. În Adunările creştine după Evanghelie se practică Cina Domnului, Masa de aducere aminte, ca act de închinare înaintea lui Dumnezeu în fiecare duminică. Primele Adunări Frăţeşti au fost strângeri ale fraţilor în jurul Mesei Domnului, pentru a celebra moartea şi învierea Domnului Isus pentru noi. Acest act de cult are loc în fiecare duminică, repetând ceea ce făceau primii creştini în ziua întâi a săptămânii. Locul principal în întâlnirile Adunării îl are Masa Domnului, un act de simplitate şi totodată de mare profunzime spirituală. Nu credem în transsubstanţiere, credem doar că pâinea şi vinul simbolizează trupul şi sângele Domnului Isus, iar actul în sine este o aducere aminte. Facem lucrul acesta ca o poruncă de îndeplinit până va veni Domnul Isus (cf. Luca 22:19 şi 1 Corinteni 11:24-25). Cei care iau parte la Cina Domnului sunt botezaţi la maturitate şi fac lucrul acesta cu deplină responsabilitate.

3. Creştinii după Evanghelie se bazează pe preoţia tuturor credincioşilor. Biserica este împreună lucratoare cu Dumnezeu (cf. 1 Corinteni 3:9). Lucrarea publică în Biserica locală este făcută de fraţi, iar conducerea este colectivă a Sfatului de fraţi (oameni cu maturitate spirituală şi răspundere în Adunare). În Adunările creştine după Evanghelie nu există ierarhie sau pastori, lucrarea este condusă de Duhul lui Dumnezeu prin fraţii din Adunarea locală, potrivit cu darul duhovnicesc dat fiecăruia în parte. Surorile se roagă în Biserică şi au datoria să le înveţe pe cele tinere şi copiii Adunării, dar nu au dreptul la a da învăţătură publică în Adunare. De asemenea nu există practica ordinării sau a hirotonisirii slujitorilor, astfel orice frate din Adunare cu dar recunoscut de ceilalţi poarte predica Cuvântul lui Dumnezeu.

4. În general creştinii după Evanghelie susţin o poziţie cesaţionistă, afirmând că „darurile-semne” (vorbirea în limbi, minunile, prorociile şi vindecările) au încetat odată cu încheierea Canonului Scripturii. Astfel resping pretenţiile altor confesiuni penticostalo-carismatice! Consider însă, într-o accepţiune personală, că Duhul Sfânt dă daruri cum voieşte şi cui voieşte, astfel alegerea este a Lui (cf. 1 Corinteni 12:1-11). Acest lucru a fost şi este însă un veritabil subiect de dispută teologică, de aceea să lăsăm Scriptura să ne lumineze mintea fiecăruia, renunţând astfel la propriile prejudecăţi. Singura autoritate în materie de învăţătură o are Scriptura!

Bogdan Emanuel Răduţ