S-a născut în 1919, la sfârșitul primului război mondial, dar a primit din plin lovitura celui de-al doilea.
A cunoscut ororile tranșeei, a suferit în lagărul de prizonieri. Dar a demonstrat încă o dată că a fost zămislit dintr-un material deosebit de rezistent. În acea perioadă l-a cunoscut pe Dumnezeu, l-a îmbrățișat cu toată puterea și timp de 80 de ani a umblat cu El, ca Enoh altă dată. A fost în prima promoție de elevi la Seminarul Teologic Beröa și deși ar fi putut rămâne în Germania, a ales să meargă acolo de unde majoritatea se zbătea să scape. În România a slujit cu credincioșie, în special în comunitatea de sași din jurul Mediașului, și cred că numele lui poate fi pus alături de cel al pionierilor penticostalismului din România.
Numele lui, Johann Kirschner, va rămâne neuitat pentru noi, cei din New Life Church, care am avut șansa să îl cunoaștem, să primim un pic din pasiunea lui cu care l-a slujit pe Domnul până la ultima suflare.
Când l-am vizitat la spital, era în stare de semiconștiență. Acea stare când nu te mai poți ascunde sau preface, când ceea ce este în inimă iese la suprafață. Dintr-odată, așa cum stătea în acea stare de somn, am văzut că își ridică o mână spre cer și strigă: Mein Herz! Mein Herz, mein Heiland! Mein Herz gehört Dir! Inima mea, mântuitorule, îți aparține ție!
Acum, el a primit cununa din mâna Mântuitorului! Ne doare despărțirea, dar ne bucurăm să vedem cum își încheie alergarea în sunet de trâmbiță o mare căpetenie a lui Israel!
La revedere, Otata! La revedere, Johann Kirschner, dincolo de Iordan!
![conferinta gabi florut[8953]](https://germaniaevanghelica.files.wordpress.com/2020/03/conferinta-gabi-florut8953.jpg)
